mancare

In cultura coreeana, servirea mesei este considerata a fi un eveniment mai mult cultural si social si mai putin culinar, fiind uneori asemanat cu o sarbatoare. De aceea, multi dintre pionierii fenomenului mukbang (sau mokbang) au realizat (la inceput) transmisiuni directe, interactionand in timp real cu urmaritorii prin intermediul platformelor de live streaming.

Fenomenul mukbang a luat nastere in Coreea de Sud si a avut la baza o idee prin care pot fi imbinate doua pasiuni in una singura: cea pentru productia video si cea culinara. Conceptul a avut un impact atat de mare asupra mediului online, incat a fost preluat de americani, iar mai apoi de persoane din intreaga lume. Astfel, tinerii au devenit faimosi in mediul online cu ajutorul mancarii si a pasiunii lor pentru gastronomie. Dar in ce consta, mai exact, aceasta activitate si in ce context are ea loc?

In present, posesori ai canalelor de Youtube din intreaga lume obtin milioane de vizualizari pentru ca fac productie video in timp ce consuma cantitati mari de alimente. Ulerior rezultatul este impartasit cu urmaritorii lor, apreciat, share-uit si devenit popular, iar asta aduce castiguri financiare protagonistului.

Desi a luat nastere in Coreea de Sud, mukbang nu presupune consumul unor preparate traditionale coreene, ci dimpotriva, gama de alimente care poate fi consumata este una foarte variata. Continutul video poate fi impartit in categorii specifice, precum: pizza, fastfood sau paste. Multi urmaritori considera ca acest fenomen numit si „mancat social” (social eating) ii face sa simta ca au companie la masa. Acest aspect este unul adevarat, deoarece conceptul nu se rezuma doar la consumul de preparate, ci si la stabilirea unei interactiuni (sau chiar relatii) cu urmaritorii.

De ce aleg cei prezenti pe Youtube sa faca acest lucru? In primul rand iubesc mancarea si adora sa manance, iar in al doilea rand este o metoda foarte usoara de a deveni popular intr-un timp foarte scurt. Acest tip de activitate nu are la baza un proiect bine structurat sau o planificare detaliata. Tot ceea ce trebuie sa faca este sa poata manca si sa sustina un monolog care sa capteze atentia publicului.

Singurele resurse de care au nevoie sunt un canal de Youtube si o masa imbelsugata din care sa manance in timp ce abordeaza subiecte distincte. O particularitate a acestor mese copioase pe care le servesc in fata camerei video este accentuarea sunetelor produse de corpul uman, precum sorbitul si mestecatul zgomotos care nu reprezinta un impediment in calea obtinerii faimei.

Fenomenul este atat de popular si de apreciat in Coreea de Sud, incat posesorii de canale de Youtube isi pot castiga existenta din aceasta activiate. Un caz concludent este cel al unei persoane care, dupa incherea activitatii de „broadcast jockey”, a declarat faptul ca venitul ei lunar ajunsese la suma de 9 000 de dolari.

In articolul precedent v-am prezentat cum se comporta un coreean cand bea cu un superior si cum isi arata respectul fata de acesta. Saptamana aceasta o sa va prezint cum decurge un „hoesik” (se pronunta „hwesik” – 회식), adica cina de dupa serviciu la care se bea si se mananca mult si la care trebuie sa participe toti angajatii.

Cand coreenii ies doar la un paharel, atunci bauturile sunt servite de fiecare data cu gustari, acestea numindu-se „anju (안주). Insa, cand coreenii iau parte la un „hoesik”, atunci seara incepe cu mancare mai multa. Dupa ce acestia au consumat mancarea si un rand sau doua de bauturi, se duc cu totii la cel mai apropiat karaoke (노래방 – noraebang). Acolo, pe langa cantat, se bucura de inca o tura de baut si gustari. Nu exista persoana care sa nu cante, deoarece individul va fi cicalit intruna, iar intr-un final va canta, doar ca ceilalti sa termine si sa-l lase in sfarsit in pace. Deoarece este deja a doua/treia tura de baut pe cand ajung la karaoke, multi sunt deja ametiti, insa cei care rezista, insista ca seara e lunga si distractia ar trebui sa continue. Asadar, incearca din rasputeri sa-i convinga pe ceilalti sa mearga impreuna intr-o alta locatie si sa se bucure de inca o tura de baut.

Aceste ture se numesc „cha” () si de multe ori coreenii ajung de la „il cha” (일차 – prima tura), pana la i cha” (이차 – a doua tura), „sam cha” (삼차 – a treia tura) si chiar si sa cha” (사차 – a patra tura). La prima tura se mananca si se bea relativ putin. A doua tura consta in mancare multa si tarie multa. La a treia tura coreenii sunt deja destul de bauti, dar se duc la karaoke oricum, unde se bucura de si mai multe gustari si bauturi, iar la a patra tura cei mai multi sunt deja intr-o astfel de stare, incat nu mai pot umbla sau vorbi coerent. De multe ori, cei mai multi spun dupa a doua tura, ca trebuie sa ajunga acasa neaparat si „scapa” cumva. Ceilalti vor ajunge cu vai si amar la karaoke.

Daca cineva cheama un taxi pentru cei care sunt deja „facuti praf”, ii platesc taximetristului si ii cer sa-i duca acasa, atunci acestia sunt norocosi. Sau, poate o sa se ofere cineva dintre colegi sa-l insoteasca pe individ acasa, pentru ca e foarte beat deja, iar astfel seful le da voie sa plece. Astfel el cheama un taxi, pleaca cu colegul lui si scapa si el de ce urma sa-i faca noaptea si mai lunga. De nu se intampla acestea, individul poate sa cheme un sofer personal. Fiind sub influenta alcoolului sau chiar foarte beat, nu are cum sa conduca, deci singura varianta este sa cheme un sofer. Astfel de soferi exista peste tot in Coreea. Cei care nu sunt atat de norocosi si nici nu stiu ce se intampla in jurul lor, poate ca o sa petreaca noaptea pe o banca, intr-un parc, daca ajung pana acolo, ori pe asfalt undeva in apropierea localului unde au baut. Multi straini afirma ca nu trebuie sa fim surprinsi atunci cand vedem coreeni bauti peste tot in Coreea, de multe ori chiar si in cursul zilei.

Hoesik

Karaoke

20080212115722_노래방2

Sursa foto: Dk535

Ceea ce mai este interesant la un „hoesik”, si nu numai in cazul acestuia, este faptul ca in momentul in care individul simte ca nu mai poate sa bea ori pierde la un joc (coreenilor le place sa joace jocuri specifice de baut) si trebuie sa fie pedepsit (pedeapsa se numeste „beolju” – 벌주), poate sa-i ceara cuiva sa-i sara in ajutor. Daca e barbat, atunci se numeste „cavalerul negru” ( 기사 – heuk gisa – pronuntat hîc chisa), iar daca este femeie, aceasta se numeste trandafirul negru” ( 장미 – heuk jangmi – pronuntat hîc ciangmi). Acestia o sa bea in locul individului, insa acesta poate sa se astepte la indeplinirea unei dorinte in schimb, de exemplu, va trebui sa cante sau sa-si scrie numele, mimand caracterele cu fundul. Bineinteles ca femeile sunt ajutate de barbati si vice-versa, dar cateodata se ajuta si prietenii de acelasi gen intre ei.

Totusi, barbatii care ajuta femeile, se considera a fi barbati adevarati, iar in cazul femeilor, acestea se considera a fi cool si „fermecatoare”. In cazul in care nu se ofera nimeni sa ajute persoana respectiva, atunci acesta/aceasta va alege pe cineva. Daca aceasta persoana accepta sa bea in locul lui/ei, e momentul sa-i fie indeplinita o dorinta. Dar daca persoana refuza sa fie „heuk gisa” sau „heuk jangmi”, individul nu are de ales, va trebui sa consume bautura intr-un final si chiar un pahar extra, deoarece a fost refuzat/refuzata.

Trebuie stiut ca in trecut coreenii nu au baut doar din distractie. Asiaticii au baut, atunci cand au sarbatorit un eveniment major sau cand au tinut ritualuri, astfel aratand-usi respectul fata de stramosi. Totodata, regele a consumat bauturi alcoolice atunci cand s-a intalnit cu consilierii sai sau cand acesta semna tratate. Daca in trecut coreenii au baut mai mult din obligatie, ca sa nu supere sufletele stramosilor, in prezent isi arata respectul fata de varstnici acceptand un paharel sau doua.

Asadar, in Coreea nu se prea refuza bautura. Dar nu trebuie sa va speriati, pentru ca nimeni nu poate sa va forteze sa faceti ceva ce nu doriti. Suntem oameni si avem drepturi. Daca chiar nu doriti sa beti pentru ca nu va simtiti bine sau luati antibiotice, atunci coreenii vor intelege si nu o sa insiste sa faceti acest lucru. Sunt si ei oameni si inteleg ca nu este de jucat cu sanatatea, mai ales cu sanatatea altcuiva pentru satisfactia lor. Acceptati insa prima bautura ca sa-i aratati ca sunteti respectuosi si cunoasteti eticheta bautului. Dupa aceea, paharelul poate sa stea plin, fara sa va atingeti de el, insa coreanul o sa aprecieze ca ati acceptat bautura chiar daca nu aveti cum s-o consumati.

Aceasta sarbatoare este una dintre cele mai importante din Coreea. Seollal (설날 – se scrie Seol Nal si se citeste Seol Lal) este “Anul Nou Lunar” in Coreea si dupa calendarul lunar, Seollal marcheaza luna noua a anului, deoarece calendarul este bazat pe miscarile lunii. “Seol” inseamna “inceput”, iar “nal” inseamna “zi”, asadar in traducere  inseamna “Prima zi”.

Anul Nou Lunar se sarbatoreste in fiecare an intre 21 ianuarie si 19 februarie, perioada in care apare prima luna noua. Anul acesta, luna noua a aparut pe 7 februarie, asadar coreenii au sarbatorit Seollal intre 7 si 10 februarie, adica ziua de dinainte a sarbatorii, ziua in care este Seollal si ziua de dupa Seollal, sarbatoarea durand de fiecare data trei zile. Se presupune ca poporul coreean a inceput sa sarbatoreasca Seollal ca sa-si manifeste respectul fata de stramosi, iar acestia alunga spiritele rele si ghinionul, si astfel coreenii vor avea noroc si bucurii pe tot parcursul anului.

Aceasta sarbatoare este una oficiala si cu aceasta ocazie fiecare coreean se indreapta spre orasul sau satul sau natal, fiindca Seollal este sarbatorita in familie, iar cel mai important este faptul ca membrii tineri ai familiei trebuie sa-si manifeste respectul fata de membrul sau membrii cei mai in varsta ai familiei. Dupa ce s-a adunat familia, se tin o serie de ceremonii, iar coreenii poarta “hanbok” (한복), tinuta traditionala coreeana.

haine coreene traditionale

Sursă foto: © Tulpahn | Dreamstime.com

Ritualuri/Ceremonii

Primul lucru care se face in dimineata de Seollal este agatarea cat mai sus in casa a unei site speciale, “bokjori” (복조리). In noaptea de Seollal vor aparea niste stafii, “yakwangkwi” (야광귀- stafii luminoase in noapte), iar aceste stafii sunt “mancatori” de papuci, ceea ce inseamna ca daca gasesc pantofi sau papuci care li se potrivesc, ii iau. Daca o stafie iti ia papucii, inseamna ca vei avea ghinion pe tot parcursul anului, iar astfel coreenii isi ascund bine pantofii in noaptea de Seollal. Se presupune ca asezarea sitei in casa va capta atentia stafiilor, iar acestea vor fi tentate sa numere cate gauri are sita si nu o sa se mai preocupe de pantofi. De asemenea, daca coreenii aud cantecul cotofenei dimineata, inseamna ca vor avea noroc in anul nou, insa daca aud o cioara, vor fi ghinionisti.

O alta ceremonie se numeste “charye” (차례), adica “ceremonia oferirii ceaiului”. Fiul cel mai in varsta este cel care tine aceasta ceremonie si de asemenea se inchina in fata celui mai in varsta membru a familiei. Ceea ce urmeaza este arderea tamaii si inca o plecaciune din partea fiului cel mai in varsta. Rolul fumului si al plecaciunii este de a invita spiritele stramosilor sa participle la ceremonie. Totodata, li se ofera spiritelor stramosilor mancare si bautura, dupa care membrii familiei asteapta ca spiritele sa termine ca apoi sa consume si ei preparatele specifice acestei sarbatori alaturi de cei dragi. Pe de alta parte, se mai tine un ritual traditional numita “sebae” (세배). Dupa ce se consuma bunatatile, petrec timp cu familia si tin ritualul “sebae”. Ritualul consta in plecaciuni adanci ceremonioase pe care copiii le fac celor mai in varsta si le ureaza acestora viata lunga, multa sanatate si un An Nou fericit, “Sae hae bok mani badîseyo” (새해 복 많이 받으세요). Apoi copiii primesc un mic cadou care consta in bani de buzunar. Acest cadou se numeste “sebaedon” (세뱃돈), adica “bani de Anul  Nou”.

Cele enumerate fac parte din prima etapa a ceremoniei, etapa care are loc acasa. Cea de a doua etapa consta in vizitarea mormintelor stramosilor, unde membrii familiei se inchina si ofera bautura spiritelor. Datorita acestor ceremonii, spiritele vor fi fericite, asadar vor binecuvanta familia si aceasta se va bucura de un an nou plin de bucurii, sanatate, noroc si fericire.

Mancare

De Seollal se gatesc si se consuma multe bunatati ca si “ddeokguk” (떡국 – supa de rice cake), ”“ddeok manduguk” (떡만두국 – supa cu galuste umplute), “japchae” (잡채 – taietei de cartofi dulci cu legume si carne), diverse fructe (de obicei mere, pere, curmale), diverse “jeon” (전- placinte/clatite pregatite cu legume), “bulgogi galbi” (불고기 갈비 – carne de vita marinata preparata la gratar), dulciuri ca si “hangwa” (한과 – fursec coreean traditional), “yaksik” (약식 – preparat dulce din orez lipicios) si bauturi ca “sikhye” (식혜 – bautura dulce preparata din orez) si “sujeongkwa” (bautura dulce cu gust de scortisoara). Bineinteles, preparatele care ajung pe masa, difera de la o regiune la alta.

Insa, preparatul care nu lipseste niciodata de pe masa cu ocazia acestei sarbatori este “ddeokguk”. Preparatul este special, fiecare coreean trebuie sa consume “ddeokguk” de Seollal pentru ca reprezinta Anul Nou, pietatea filiala, dar si demnitatea. De asemenea, dupa ce coreeanul consuma “ddeokguk”, se considera ca devine cu un an mai in varsta.

Activitati

Deoarece scopul acestei sarbatori este ca familia sa petreaca timp impreuna, pe langa o masa copioasa in familie, membrii familiei vor lua parte si la diferite activitati. Una dintre acestea se numeste “yutnori” (윷놀이). Acesta este un joc de societate, insa in loc de zaruri se folosesc patru bete. Mai multe despre acest joc puteti viziona in videoul de mai jos:

Un alt joc popular este “jegichagi” (제기차기). Pentru acest joc este nevoie de un “jegi”, iar acesta seamana cu un fluturas de badminton si este foarte colorat. “Jegi” este lovit cu piciorul si scopul jocului este ca acesta sa ramana in aer cat mai mult. Cine tine “jegi” in aer cel mai mult, este castigatorul. Mai multe despre “jegi” aici:

Totodata, copiii inalta zmee (연날리기) pe care sunt scrise mesaje, sperand ca astfel pot transmite mesaje zeilor. Pe de alta parte, adultii joaca “Go stop” (고스톱), un joc de carti.  Mai multe despre acest joc puteti afla in videoul de mai jos:

In concluzie, Seollal este o sarbatoare care necesita multa pregatire, insa avantajul este ca familia se aduna si coreenii care de altfel sunt oameni extrem de ocupati, nu numai ca petrec timp pretios impreuna, dar participa si la ceremonii si activitati specifice, dar si interesante.

Voua cum vi se pare aceasta sarbatoare? Daca ati avea ocazia, ati dori sa luati parte la o astfel de sarbatoare? Impartasiti-va opiniile cu noi.  ^_^