educatie

ziua alfabetului corean

 

Ieri a fost 9 octombrie, data care marcheaza “Ziua Alfabetului Coreean” (Hangeul nal – 한글날). Acesta este o alta sarbatoare semnificativa pentru coreeni care are loc in luna octombrie. Datorita lui “Hangeul” (한글) au reusit coreenii sa scrie cu mai multa usurinta si sa se educe mai bine. Prin aceasta afrimatie ma refer la faptul ca inainte sa existe alfabetul coreean (“Hangeul”), coreenii scriau utilizand caractere chinezesti care se numesc “Hanja” (한자). Acest tip de scriere era foarte greu de invatat, de asemenea, nu toti coreenii aveau acces la invatarea acesteia. Cei care isi permiteau o educatie erau doar oamenii din inalta societate. Ei erau cei care participau la examinarile civile, cei care intrau in politica si care ajungeau consilierii regelui. Oamenii de rand erau analfabeti, deoarece statutul lor social nu le permitea o educatie si fiind foarte ocupati cu activitatile zilnice, nu prea aveau nici timp. Foarte rar se intampla ca un om de rand sa aiba acces la carti si sa aiba ocazia sa invete caracterele chinezesti atat de dificile.

Insa, Regele Kim Sejong Cel Mare ( 세종 대왕 – Kim Sejong Daewang) dorea sa schimbe acest lucru, vroia sa le ofere oportunitatea oamenilor de rand sa se educe si ei si sa puna capat analfabetismului care se raspandea extrem de repede. Astfel, el a inceput sa inventeze caractere noi, care fata de caracterele chinezesti complicate, erau usor de invatat si retinut de oricine. Aceste caractere au format alfabetul coreean si asa a luat nastere “Hangeul”.

In partea dreapta este “Hangeul”, iar in partea stanga puteti vedea caracterele chinezesti.

hangeul-2

Sursa foto: News20.busan.com

Asa arata alfabetul coreean acum.

hangeul-4-egy-oldalrol-vannak

Sursa foto: Eastsarang.com

Inventia regelui Kim Sejong s-a dovedit a fi foarte eficienta, oamenii de rand au inceput incetul cu incetul sa se educe si au transmis invataturile lor si oamenilor cu acelasi statut social. In acest fel, erau tot mai putini coreeni analfabeti, bineinteles datorita faptului ca “Hangeul” era extrem de usor de invatat, iar acestia se straduiau sa invete cat mai mult, stiind ca avand chiar si o educatie minima, vor putea sa-si croiasca un drum in viata si vor putea totodata sa le ofere o viata mai buna si mai linistita urmasilor.

“Hangeul” a fost inventat de rege in 1443, putea fi accesat de orice coreean, fara ca statutul lor sa le puna piedica, de asemenea, fiecare linie a caracterelor era explicata concret. Alfabetul a fost publicat in 1446 si se cunostea sub denumirea de “Hunminjeongeum” (훈민정음 – se pronunta “hunmincieongîm”).

hunminjeongeum-1

Sursa foto: Namu.mirror.wiki

hunminjeongeum-2

Sursa foto: Daum.net

Hunminjeongeum” se traduce prin “Un ghid adecvat al alfabetului pentru popor” si era titlul cartii in care se explica cum se utiliza/invata alfabetul nou. “Hunminjeogneum” continea 28 de caractere coreene, insa, s-au renuntat la 4 dintre acestea si in prezent exista 24 de caractere, din care 10 sunt vocale si 14 sunt consoane, dar pe langa acestea exista si caracterele duble, cum ati putut vedea in imaginea de mai sus.

“Hangeul” este un alfabet unic, chiar stiintific, acesta fiind laudat si recunoscut pentru eficienta sa de catre multi invatati. In prezent, cel mai des se foloseste denumirea de “Hangeul”, chiar si asa, coreenii nu uita nici de cealalta denumire, “Hunminjeongeum”.

Regele Kim Sejong Cel Mare

kim-sejong

Sursa foto: Appliedunificationism.com

Regele Sejong s-a nascut in 1397, pe data de 15 mai si este fiul regelui Taejong, al treilea rege al dinastiei Joseon. El a devenit al patrulea rege al acestei dinastii in 1418 si a fost indragit de popor. A fost un lider bun, era inteligent si ii pasa de popor, astfel, el s-a straduit sa-i ofere acestuia un viitor mai bun, ceea ce insemna ca lupta pentru egalitatea, dar si prosperitatea acestuia. Din acest motiv, a dorit sa puna capat analfabetismului si a inventat “Hangeul”. Sub conducerea lui, dinastia Joseon a progresat in mai multe domenii, iar viata coreenilor a inceput astfel sa devina mai prospera. Deoarece, sub domnia lui Kim Sejong s-au imbunatatit multe, el a primit numele de “Kim Sejong Daewang” ( 세종 대왕 – Kim Sejong Cel Mare).

Poate va intrebati cum se poate sarbatori o zi a alfabetului. Coreenii, dar cu aceasta ocazie si turistii, viziteaza statuia regelui care se afla in Gwanghamun. Se depun flori, fac poze, totodata viziteaza “Muzeul Kim Sejong”. In muzeu sunt multe exponante, bineinteles, toate se leaga de rege si domnia acestuia. Puteti afla despre crearea si istoria in general al alfabetului “Hangeul” si despre alte domenii in care a facut regele progrese in dinastia Joseon. Regele Sejong a fost extrem de interesat in stiinte si si-a incercat norocul cu mai multe inventii, iar in muzeu sunt informatii despre toate acestea.

In 2013, “Ziua Alfabetului Coreean” a devenit sarbatoare nationala, astfel, in fiecare an, pe 9 octombrie, coreenii comemoreaza si sarbatoresc inventia si proclamarea alfabetului coreean. Coreenii de Sud au sarbatorit ieri, insa coreenii de Nord vor sarbatori pe data de 15 ianuarie. Pe de alta parte, chipul regelui Kim Sejong se afla pe bancnota de 10.000 de won. Cum vi se pare “Hangeul”? Chiar este usor de invatat, nu-i asa? ^_^

smallkorea10000wonp56

Sursa foto: Robertsworldmoney.com

In Coreea, in trecut, in fiecare Curte Regala, persoanele care distrau regele si „yangbanii”, adica oamenii de inalta societate, erau femeile, care au fost educate intensiv la palat, ani buni de zile. Daca femeile de clasa inferioara erau analfebete sau abia puteau sa citeasca, deoarece statutul lor nu le permitea sa se cultive, atunci, aceste femei au beneficiat de multe invataturi. Stiau sa cante, sa danseze, sa interpreteze muzica la diferite instumente, totodata, se pricepeau si la multe alte arte ca pictura, scrierea poeziilor, foarte rar si la scrierea cartilor. Aceste femei artiste se numesc „Gisaeng” (기생 – se pronunta „kisaeng”), insa, sa nu confundati aceasta expresie cu „ginseng”, planta cu multe beneficii. ^_^

gisaeng 2

Sursa foto: Pinterest

gisaeng 3

Sursa foto: Daum.com

gisaeng 1

Sursa foto: Daum.net

Chiar daca ele traiau la palat, deoarece rolul lor era sa distreze regele si aristocratii, putem spune ca intr-un fel erau „sclave”. „Gisaeng” faceau parte din proprietatea statului. Daca se intampla ca un „yangban” sa fie nemultumit de o „Gisaeng” sau l-a suparat cumva, era alungata de la palat, intemnitata, pedepsita intr-un fel sau altul sau condamnata la moarte, depindea de gravitatea situatiei. Cum nu prea aveau voie sa se exprime, de multe ori, se intampla ca ele sa fie pedepsite chiar daca in realitate erau nevinovate. Ultimul cuvant era de fiecare data al nobilului, deoarece avea un statut social superior.

Multi cred ca rangul unei „Gisaeng”, diferea fata de statutul femeilor din clasele inferioare, insa, adevarul este ca si acestea faceau parte din clasa inferioara. Doar pentru ca traiau la palat si erau educate, nu insemna ca se schimba si statutul lor social. Traiau in conditii mai bune, se bucurau de frumusetea artelor si isi petreceau timpul in compania celorlalte „Gisaeng”, deoarece lucrau impreuna, erau instruite de foste „Gisaeng”, insa, doar atat. Cu toate acestea, ele nu au devenit doamne de palat. Totusi, „Gisaeng” erau oarecum ocrotite de aceia care vroiau sa profite de ele. Persoanele care au incercat sa profite de aceste femei artiste, au fost pedepsite crunt.

Se presupune, ca, deoarece ele distrau regele si nobilii prin intermediul talentelor lor, au fost si prostituate. Acest lucru este adevarat si totodata nu. Exista „Gisaeng” care au fost si prostituate, pentru ca, de fiecare data erau platite foarte bine de nobili. Acestea aveau nevoie de bani ca sa se intretina atunci cand cariera lor lua sfarsit. Insa, majoritatea erau artiste adevarate care iubeau arta si nu femei usoare. Asadar, ele nu sunt cunoscute ca si prostituate.

Datorita statutului lor, nu puteau sa-si spuna parerea aproape niciodata si astfel, de exemplu, daca un „yangban” (nobil) oferea o suma potrivita pentru ele, atunci puteau fi vandute de catre stat acestuia, fara ca ele sa aiba dreptul la opinie/alegere. Pare a fi ceva vulgar, dar pe acea vreme, existau unele care chiar se bucurau de acest lucru, pentru ca aveau astfel pe cineva care sa le intretina. Cariera lor era de scurta durata, chiar daca erau extrem de tinere, dupa cativa ani erau nevoite sa urmeze regulile statului si sa puna capat carierei lor, traind in continuare ca femei mai simple si bineinteles, trebuiau sa se intretina cumva. Din aceasta cauza, „Gisaeng” care au fost cumparate de un „yangban”, urmau sa duca o viata mai linistita, bineinteles in schimbul „nenumaratelor” favoruri cerute de acesta, daca stiti la ce ma refer. Majoritatea insa, deveneau infirmiere, tesatorese, bucatarese etc. dupa ce cariera lor de „Gisaeng” a luat sfarsit, astfel avand ocazia sa ramana la palat.

Femeile care au fost cumparate, nu au devenit sotia nobilului niciodata. De multe ori, acestia aveau sotie si totusi, cumparau si o „Gisaeng”. Problemele incepeau atunci cand ramanea insarcinata, dar cum nu facea parte din familie, copilul ei avea sa sufere si sa aiba un renume prost in cele mai multe cazuri, mai ales ca sotia nobilului incerca sa scape de ea. Pe de alta parte, daca o „Gisaeng” dadea nastere unei fete, atunci si aceasta devenea automat „Gisaeng”. Daca dadea nastere unui baiat, atunci acesta mai mult ca sigur, era nevoit sa lucreze la palat, insa nu era la fel de apreciat ca si o fata.

„Gisaeng” erau toate foarte frumoase si bine imbracate ca sa atraga priviri. De asemenea, ele lucrau intr-o locatie care era usor de observat si accesat, totodata bine decorata, ca sa atraga zilnic cat mai multi clienti. In timp ce nobilii mancau si se imbatau, ele dansau, cantau sau interpretau la intrumente, ca sa-i faca pe acestia sa se simta cat mai bine. Sunt si cazuri in care unii nobili veneau sa se intalneasca doar cu o anumita „Gisaeng” care sa-l inveseleasca si cu care sa-si petreaca timpul. Acestea erau asa-numitele „femei usoare”, iar pentru serviciile lor, fie ca era vorba de distrarea nobilului sau petrecerea noptii cu el, primeau bonusuri semnificative. „Yangbanii„ care frecventau o „Gisaeng”, au negat ca ar fi avut o relatie cu aceasta si afirmau ca doreau doar ca sa se relaxeze si sa se distreze, deoarece erau femeile cele mai talentate pe acea vreme. Insa, toata lumea stia care era adevarul despre acesti „yangbani”.

Hwang Jini ( 진이)

Hwang Jini era cea mai populara „Gisaeng” in Dinastia Choseon. Ea era foarte cunoscuta pentru talentul, inteligenta si frumusetea ei de nemarginit. I-a inspirit pe multi, au fost scrise multe romane despre ea si puteti viziona si filme/seriale (drame coreene) despre viata ei. Era cunoscuta si ca Myeongwol (명월), ceea ce inseamna „Luna stralucitoare”, acesta fiind numele ei de „Gisaeng”.

Un cantec despre ea          

(Genul se numeste Trot, btw. ^_^ )

In concluzie, “Gisaeng” sunt primele femei care au fost educate pe parcursul a mai multi ani si care puteau sa se bucure de frumusetea artelor. Chiar daca faceau parte din clasa inferioara, au marcat istoria Coreei, fiind femei artiste extrem de talentate, mai ales ca pe vremea aceea, tara asiatica era extrem de dominata de barbati. Chiar daca nu prea aveau libertatea de a se exprima, usor-usor, au reusit intr-un fel si ele sa-si castige importanta in societate.