Pansori – O forma unica a artei

“Pansori” (판소리) este o forma a artei care reprezinta muzica coreeana vocala. Este o drama muzicala, dar este cunoscuta si sub numele de drama/opera folclorica coreeana. “Pansori” este interpretat de un singur cantaret/cantareata-narator/naratoare, Gwangdae (광대). Acesta/aceasta prezinta audientei o poveste lunga, iar pe scena cu el se afla doar un tobosar care dinamizeaza povestea si fiecare cantec. Totodata, rolul tobosarului este de a marca punctul culminant al spectacolului.

highres_374452132

Sursa foto: Meetup

“Pan” inseamna “spatiu deschis”, iar “sori” inseamna “a canta” sau “sunet”. In trecut un spectacol de “pansori” tinea de obicei intre 3-9 ore, iar in prezent tine 3-4 ore. Un spectacol este atat de lung, deoarece cantaretul intra in pielea fiecarui personaj al povestii, ilustrandu-i rolul si personalitatea fiecaruia. Totodata, “gwangdae” inseamna “bufon” in coreeana si presupun ca interpretul are acest nume datorita faptului ca prezinta multe personaje si diferitele personalitati ale acestora. “Gwangdae” joaca orice rol si se bazeaza pe interjectii si elemente sonore.

Asadar, cantaretul si tobosarul sunt cei care impart scena, insa sunt si cateva recuzite. Cantaretul tine in mana un evantai cu care gesticuleaza, el deschide si inchide evantaiul in functie de emotiile care trebuie exprimate. Acest evantai poate sa reprezinte orice obiect.

“Pansori” face parte din literatura orala, ceea ce inseamna ca s-au transmis prin grai, asadar niciun text de “pansori” nu este la fel. Deoarece fac parte din literatura orala, textele nu sunt scrise. Totodata, difera datorita societatii si publicului. Erau usor de retinut pentru ca existau forme fixe si repetitive, iar acestea ajutau oamenii sa le retina cu usurinta. Totusi, in secolul al XIX-lea, au fost inregistrate in scris primele texte de “Pansori”. Un text de “Pansori” contine atat versuri (elemente cantate), cat si elemente recitate (erau povestite).

Primele forme de “Pansori” au aparut in secolul al XVIII.-lea si au fost identificate in regiunea Cheolla. In trecut cantaretii “Pansori” erau artisti itinerati, acest lucru insemnand ca umblau dintr-o locatie in alta, tinand spectacole peste tot. Cei care cantau si se bucurau de “Pansori” erau oamenii de rand, insa incetul cu incetul au inceput sa fie interesati si negustorii, iar acestia faceau parte din clasa mijlocie. Insa la sfarsitul secolului al XIX-lea, “Pansori” a devenit extrem de popular si printre elita.

Cantaretii de “Pansori” isi cultivau vocea de la o varsta frageda. Astfel au o voce ragusita, guturala. In timpul spectacolului acestia improvizeaza foarte mult, de asemenea cantaretul combina dialectul coreean cu expresiile eruditilor, acestea aflandu-se in textele de “Pansori” care au supravietuit pana in prezent. In trecut au existat 12 tipuri de “Pansori”, insa au supravietuit doar 5. Aceste texte au fost compilate de Shin Jaehyo (신 재효), o persoana care facea parte din clasa mijlocie si era pasionat de “Pansori”. Deoarece el a compilat textele, acestea au supravietuit, dar el a si incercat sa transforme textele in asa fel, incat sa fie in stilul claselor superioare. In acest fel a devenit elita interesata de “Pansori” si astfel a devenit un gen de care s-a putut bucura fiecara clasa sociala.

Cele 5 texte compilate de Shin Jaehyo sunt:

 

1. Chunhyangga (춘향가) – Cantecul lui Chunhyang – acest text descrie relatia indragostitilor care provin din clase diferite, dar si relatia dintre sot si sotie

2. Simcheongga (심청가) – Cantecul Shimcheong – accentul cade pe pietatea filiala si relatia tata-fiu

3. Heungbuga (흥부가) – Cantecul lui Heungbu – prezinta relatia dintre frati, binele, raul, dar si dragostea frateasca

4. Sugungga (수궁가) – Cantecul Palatului Apelor – acesta este o fabula in care este prezentata relatia dintre rege si supus – relateaza exploatarea unui iepure de camp intr-un palat aflat sub mare

5. Jeokbyeokga (적벽가) – Cantecul Stancii Rosii – text care este despre doi prieteni, loialitatea unuia fata de celalalt si promisiunea pe care o fac la poalele Stancii Rosii in timpul unei batalii cu China care a avut loc acolo

Zilele acestea “Pansori” s-a modernizat putin si fiecare cantaret canta si interpreteaza in stilul sau unic. Cantaretii tin cont si de audienta si de asteptarile acesteia, dar si de textul original. Improvizand insa si datorita stilului unic al fiecaruia, spectacolele sunt mai interesante si mai profunde. Motivul pentru care un spectacol tine 3-4 ore este ca sunt alese si prezentate doar anumite episoade. Altfel, un spectacol ar tine 9 sau chiar si 10 ore.

Coreenii indragesc acest gen si in prezent. In trecut, genul era foarte aproape de disparitie, dar intr-un final coreenii au reusit sa pastreze traditia vie si in prezent multi sunt pasionati de acesta si isi cultiva din timp vocea ca mai incolo sa devina cantareti de “Pansori” renumiti ca sa promoveze acest gen in lumea intreaga. Ce parere aveti despre acest gen? Se vede si se aude in videoclip ca interpretii de “pansori” lucreaza din greu ca sa aiba o astfel de voce, nu-i asa? Trebuie sa stiti insa ca vocea lor e guturala doar cand canta, in rest, vocea lor este normala. ^_^