Din articolul precedent ati putut afla ca bautul in exces in Coreea nu se face doar din obisnuita sau distractie. Bautul face parte din cultura Coreei, parintii isi invata copiii din timp cum sa se comporte cand se duc sa bea cu un superior si sa stie neaparat eticheta bautului. Aceste cunostinte ii vor fi cu siguranta de folos in viitor.

Cand beau, coreenilor le place sa prepare cocktail-uri diferite, dar si sa se joace. Exista multe jocuri de baut, iar daca intrati vreodata intr-un local unde asiaticii sunt mai galagiosi, joaca de obicei unul dintre aceste jocuri. Devin galagiosi mai ales atunci cand cineva pierde, pentru ca aceasta persoana va fi cea care va bea bautura fiecaruia sau bautura sa pana la fund. Cocktail-urile cele mai des pregatite de coreeni se numesc „Poktanju” (폭탄주) care inseamna bautura bomba”. Cea mai populara „bautura bomba” este „Somaek”, adica combinatia de “Soju” si “bere”. De obicei, se umple paharul fiecaruia cu bere mai mult de jumatate, iar peste acestea se aseaza paharele micute pline cu soju. O persoana va prelua rolul de „amestecator” si va impinge un paharel de soju cu un betisor. Acesta va lovi usor un alt paharel de soju si astfel acestea vor cadea ca si domino-ul si vor ajunge in paharul care contine berea. O alta metoda este asezarea a doua betisoare de lemn pe paharele de bere, iar pe acestea se aseaza paharelele cu soju. „Amestecatorul” va da in masa si paharelele cu soju vor cadea in cele cu berea. Dupa acesta toti isi ridica paharele, striga „Geonbae” (건배) ceea ce inseamna noroc” si beau „cocktail-ul” pana la fund. Daca sunt de o varsta apropiata, atunci striga „Jjan” () care tot noroc” inseamna, doar ca este versiunea mai putin formala. De la o cantitate putin mai mare, coreenii se imbata destul de usor, dar chiar si asa le face mare placere sa consume un astfel de cocktail cat mai des.

Cum se deschide o sticla de soju

In videoclipurile de mai jos puteti vedea mai multe metode interesante prin care se prepara „poktanju”:

In primul videoclip, unde domnul striga „Chungseong” (충성), mi se pare a fi foarte amuzant. Cuvantul Chungseong!” este folosit in armata si inseamna Sa traiti!” sau ad literam Loialitate!”, dar, dupa cum se vede in videoclip, coreenii dau cu capul sau cum am mai mentionat mai devreme, cu mana in masa, asa incat sa se miste totul pe aceasta si paharelul de soju sa cada in paharul cu bere. Trebuie sa stiti insa, ca sefii sunt foarte impresionati de astfel de „spectacole” al prepararii cocktail-ului si daca sunteti priceputi, atunci puteti sa-i tineti un show atat de interesant, incat va uita sa va ofere bautura, deoarece el este cel care va tot accepta bauturile preparate de dumneavoastra. Astfel, puteti sa-i atrageti atentia si veti scapa de nenumaratele paharele pe care vi le-ar tot oferi, chiar daca dumneavoastra nu mai doriti sau nu mai puteti bea. Acesta este un alt motiv pentru care coreenii sunt galagiosi atunci cand beau.

Cand coreenii discuta despre business sau sarbatoresc o reusita, atunci striga geonbae” sau daca sunt pe cale sa incheie o noua afacere, atunci vor striga I saeob wihayeo!” ( 사업 위하여!), adica Pentru aceasta afacere!”, tradus ad literam, IN NUMELE ACESTEI AFACERI. Pe de alta parte, mai striga si weon syat” (원샷), cuvinte care sunt preluate din engleza si inseamna one shot” si vor goli toti paharul pana la fund. Bineinteles ca va fi de fiecare data o persoana care isi va arata aptitudinile in prepararea bauturilor (cocktail-urilor).

Chiar daca coreenii consuma gustari cand beau, cantitatea bauturii invinge intotdeauna. De asemenea, coreenii combina bauturile alcoolice cu diferite mancaruri, spunand ca fiecare bautura se potriveste cu un preparat anume. De exemplu “Soju” se combina cu „Samgyeobsal” (삼겹살 – burta de porc extrem de moale, preparata la gratar), berea se combina cu preparate din carne de pui si “Makgeolli” (막걸리) cu „Pajeon” (파전), adica placinte cu legume, fructe de mare, kimchi etc.

Chiar daca cocktail-ul cel mai renumit este „Somaek”, mai nou acestea se prepara si cu “Bokbunja” sucuri diferite si “Soju” cu diferite arome de fructe. Da, in Coreea exista si soju cu gust de lamaie, grepfrut, piersici, coacaze si rodie. Acestea se consuma cel mai mult vara. Insa, exista inca o metoda prin care putem sa preparam soju cu gust proaspat de fructe. Vara, pepenele rosu este extrem de popular, nu-i asa? De aceea, coreenii scot miezul pepenelui si peste portiunea ramasa, toarna o sticla sau doua de soju. Miezul va fi pus in mixer, iar sucul va fi amestecat cu soju. Astfel punch-ul de pepene cu soju este gata.

Asadar, cand auzim cuvantul cocktail, ne gandim la bauturi si siropuri care vor fi amestecate, dar in Coreea cele mai multe cocktail-uri sunt preparate cu soju. Se pare ca “Soju” merge cu orice. Ati gusta un astfel de cocktail coreean?

In articolul precedent v-am prezentat cum se comporta un coreean cand bea cu un superior si cum isi arata respectul fata de acesta. Saptamana aceasta o sa va prezint cum decurge un „hoesik” (se pronunta „hwesik” – 회식), adica cina de dupa serviciu la care se bea si se mananca mult si la care trebuie sa participe toti angajatii.

Cand coreenii ies doar la un paharel, atunci bauturile sunt servite de fiecare data cu gustari, acestea numindu-se „anju (안주). Insa, cand coreenii iau parte la un „hoesik”, atunci seara incepe cu mancare mai multa. Dupa ce acestia au consumat mancarea si un rand sau doua de bauturi, se duc cu totii la cel mai apropiat karaoke (노래방 – noraebang). Acolo, pe langa cantat, se bucura de inca o tura de baut si gustari. Nu exista persoana care sa nu cante, deoarece individul va fi cicalit intruna, iar intr-un final va canta, doar ca ceilalti sa termine si sa-l lase in sfarsit in pace. Deoarece este deja a doua/treia tura de baut pe cand ajung la karaoke, multi sunt deja ametiti, insa cei care rezista, insista ca seara e lunga si distractia ar trebui sa continue. Asadar, incearca din rasputeri sa-i convinga pe ceilalti sa mearga impreuna intr-o alta locatie si sa se bucure de inca o tura de baut.

Aceste ture se numesc „cha” () si de multe ori coreenii ajung de la „il cha” (일차 – prima tura), pana la i cha” (이차 – a doua tura), „sam cha” (삼차 – a treia tura) si chiar si sa cha” (사차 – a patra tura). La prima tura se mananca si se bea relativ putin. A doua tura consta in mancare multa si tarie multa. La a treia tura coreenii sunt deja destul de bauti, dar se duc la karaoke oricum, unde se bucura de si mai multe gustari si bauturi, iar la a patra tura cei mai multi sunt deja intr-o astfel de stare, incat nu mai pot umbla sau vorbi coerent. De multe ori, cei mai multi spun dupa a doua tura, ca trebuie sa ajunga acasa neaparat si „scapa” cumva. Ceilalti vor ajunge cu vai si amar la karaoke.

Daca cineva cheama un taxi pentru cei care sunt deja „facuti praf”, ii platesc taximetristului si ii cer sa-i duca acasa, atunci acestia sunt norocosi. Sau, poate o sa se ofere cineva dintre colegi sa-l insoteasca pe individ acasa, pentru ca e foarte beat deja, iar astfel seful le da voie sa plece. Astfel el cheama un taxi, pleaca cu colegul lui si scapa si el de ce urma sa-i faca noaptea si mai lunga. De nu se intampla acestea, individul poate sa cheme un sofer personal. Fiind sub influenta alcoolului sau chiar foarte beat, nu are cum sa conduca, deci singura varianta este sa cheme un sofer. Astfel de soferi exista peste tot in Coreea. Cei care nu sunt atat de norocosi si nici nu stiu ce se intampla in jurul lor, poate ca o sa petreaca noaptea pe o banca, intr-un parc, daca ajung pana acolo, ori pe asfalt undeva in apropierea localului unde au baut. Multi straini afirma ca nu trebuie sa fim surprinsi atunci cand vedem coreeni bauti peste tot in Coreea, de multe ori chiar si in cursul zilei.

Hoesik

Karaoke

20080212115722_노래방2

Sursa foto: Dk535

Ceea ce mai este interesant la un „hoesik”, si nu numai in cazul acestuia, este faptul ca in momentul in care individul simte ca nu mai poate sa bea ori pierde la un joc (coreenilor le place sa joace jocuri specifice de baut) si trebuie sa fie pedepsit (pedeapsa se numeste „beolju” – 벌주), poate sa-i ceara cuiva sa-i sara in ajutor. Daca e barbat, atunci se numeste „cavalerul negru” ( 기사 – heuk gisa – pronuntat hîc chisa), iar daca este femeie, aceasta se numeste trandafirul negru” ( 장미 – heuk jangmi – pronuntat hîc ciangmi). Acestia o sa bea in locul individului, insa acesta poate sa se astepte la indeplinirea unei dorinte in schimb, de exemplu, va trebui sa cante sau sa-si scrie numele, mimand caracterele cu fundul. Bineinteles ca femeile sunt ajutate de barbati si vice-versa, dar cateodata se ajuta si prietenii de acelasi gen intre ei.

Totusi, barbatii care ajuta femeile, se considera a fi barbati adevarati, iar in cazul femeilor, acestea se considera a fi cool si „fermecatoare”. In cazul in care nu se ofera nimeni sa ajute persoana respectiva, atunci acesta/aceasta va alege pe cineva. Daca aceasta persoana accepta sa bea in locul lui/ei, e momentul sa-i fie indeplinita o dorinta. Dar daca persoana refuza sa fie „heuk gisa” sau „heuk jangmi”, individul nu are de ales, va trebui sa consume bautura intr-un final si chiar un pahar extra, deoarece a fost refuzat/refuzata.

Trebuie stiut ca in trecut coreenii nu au baut doar din distractie. Asiaticii au baut, atunci cand au sarbatorit un eveniment major sau cand au tinut ritualuri, astfel aratand-usi respectul fata de stramosi. Totodata, regele a consumat bauturi alcoolice atunci cand s-a intalnit cu consilierii sai sau cand acesta semna tratate. Daca in trecut coreenii au baut mai mult din obligatie, ca sa nu supere sufletele stramosilor, in prezent isi arata respectul fata de varstnici acceptand un paharel sau doua.

Asadar, in Coreea nu se prea refuza bautura. Dar nu trebuie sa va speriati, pentru ca nimeni nu poate sa va forteze sa faceti ceva ce nu doriti. Suntem oameni si avem drepturi. Daca chiar nu doriti sa beti pentru ca nu va simtiti bine sau luati antibiotice, atunci coreenii vor intelege si nu o sa insiste sa faceti acest lucru. Sunt si ei oameni si inteleg ca nu este de jucat cu sanatatea, mai ales cu sanatatea altcuiva pentru satisfactia lor. Acceptati insa prima bautura ca sa-i aratati ca sunteti respectuosi si cunoasteti eticheta bautului. Dupa aceea, paharelul poate sa stea plin, fara sa va atingeti de el, insa coreanul o sa aprecieze ca ati acceptat bautura chiar daca nu aveti cum s-o consumati.

Toata lumea apreciaza bunele maniere si eticheta. Bineinteles ca acestea sunt importante peste tot in lume, dar in Coreea se pune un accent extrem de mare pe ele. Tinerii trebuie sa-i respecte pe cei care au o varsta mai inaintata, dar si pe superiori. Daca nu dau dovada de respect, vor fi considerati prost crescuti si vor fi si criticati fara abtinere. In acest fel, in functie de varsta si superioritatea individului cu care stau de vorba, iau cina sau pur si simplu isi petrec timpul, comportamentul lor trebuie sa fie corespunzator.

Bunele maniere nu constau doar in plecaciuni mai adanci sau modul in care vorbesc, ci respectul se arata neaparat si cand se aseaza la masa. Tinerii trebuie sa dea dovada de respect cand iau masa impreuna cu un superior, acestea fiind, de obicei, pranzuri sau cine la care se discuta business sau teme importante legate de serviciu, dar si atunci cand ies doar la un paharel cu acesta. Dupa cum v-am mai prezentat intr-un articol, bautura are un rol important in societatea coreeana si prin intermediul acesteia, coreenii ajung sa se cunoasca mai bine si sa poarte conversatii profunde, conversatii care nu pot fi purtate la serviciu niciodata, datorita faptului ca sunt de obicei foarte ocupati. Pe de alta parte, nimeni nu apreciaza discutarea altor teme in timpul serviciului, deci tema familiei sau a vietii personale nu este mentionata deloc.

Exista cateva etape prin care coreenii isi arata respectul fata de cel de o varsta mai inaintata atunci cand beau impreuna. In primul rand, cand persoana cea mai in varsta ofera bautura, aceasta trebuie sa fie acceptata neaparat. Refuzul se considera a fi lipsa de respect fata de acesta. Acceptarea bauturii se intampla in modul urmator: isi ridica paharul in mana dreapta, in timp ce pune cealalta mana pe piept sau sub bratul care este intins ca sa-l sprijine pe acesta, ori, sub pahar. Este extrem de important sa accepte bautura cu doua maini. Superiorul ii va turna bautura si el trebuie sa-i multumeasca si sa o bea pana la fund. Dupa aceea, ii va turna el bautura, folosind iarasi ambele maini, insa aceasta va fi acceptata de superior cu o singura mana. Totusi, daca diferenta de varsta este de 5 ani, atunci este permisa acceptarea bauturii doar cu o singura mana si de cel tanar.

Cand superiorul toarna bautura, se asteapta ca persoana cealalta sa o consume imediat. Insa, cand i se ofera bautura lui, tanarul va trebui sa astepte pana ce superiorul isi termina bautura si doar atunci poate sa bea si el. Ori, seful ii spune sa bea impreuna si astfel poate sa bea deodata cu el. Daca nu, atunci inainte sa-si goleasca paharelul, se va intoarce intr-o parte si va bea astfel. Va trebui sa-si acopere paharul si doar dupa aceea bea, astfel aratand respect fata de sef. Dupa acesta, paharul va fi pus pe masa, iar apoi superiorul o sa-i mai toarne bautura care va fi acceptata de fiecare data.

Daca superiorul isi da seama ca paharul celuilalt este gol, il va umple si vice-versa. Dar acest lucru poate sa fie neplacut pentru cei care simt ca nu mai pot sa bea sau nu ar dori sa mai bea, pentru ca stiu ca se vor imbata. Sunt totusi nevoiti sa se sacrifice si sa nu spuna nimic, deoarece, din respect, nu „au voie” sa refuze bautura oferita. Chiar si celor care nu le place bautura alcoolica sau nu beau in general, datorita etichetei bautului si respectului fata de superior, sunt nevoiti sa accepte bautura chiar daca nu o vor consuma intr-un final. Este o problema pentru multi, dar pur si simplu nu prea au de ales sau trebuie sa aiba un motiv foarte intemeiat pentru a nu bea. S-ar putea ca superiorul sa-i inteleaga si sa-i accepte decizia, dar acest lucru se intampla rar. Din acest motiv, multi care nu sunt fani ai alcoolului, incearca „sa-l duca de nas” intr-un mod sau altul. Unii isi umpla paharul pana la jumatate cand acesta nu se uita, iar altii sunt ajutati de colegi, umpland paharul prietenului lor cu apa atunci cand superiorul nu este atent. Cand angajatii ies cu seful sau cu orice persoana care are o varsta mai inaintata, obisnuiesc sa bea “Soju”, asadar acesta nu poate sa-si dea seama ca in paharul persoanei celeilalte este apa si nu bautura alcoolica.

Pe de alta parte, paharul individului trebuie sa aiba macar putin alcool in el, de nu, acesta va fi umplut, pentru ca este nepoliticos ca paharul sa fie lasat gol. Asadar, daca nu mai doriti sa beti, asigurati-va ca paharul dumneavoastra sa contina incontinuu o cantitate mica de bautura. Totodata, umpleti paharul cuiva, dar niciodata paharul dumneavoastra. Acesta va fi umplut de altcineva.

2

Sursa foto: Travel.cnn.com

Korean_table_manner_while_drinking-01

Sursa foto: Wikipedia

Sursa foto: Hubpages.com

Mai sus ati putut vedea cum se procedeaza atunci cand cineva se aseaza la masa cu un superior, totodata, sper ca am reusit sa va prezint totul in asa fel, incat sa fie usor de inteles, mai ales ca datorita culturii coreene, comportamentul unui individ poate sa fie inteles gresit de catre straini sau chiar sa li se para straniu. ^_^ In articolul urmator o sa aveti ocazia sa aflati si mai multe despre eticheta bautului in Coreea, care, de altfel, marcheaza extrem de mult viata unui coreean. Va astept si saptamana viitoare! ^_^

Peste tot in lume exista nenumarate tipuri de alcool, iar aceasta tara asiatica are si ea bauturi alcoolice mai speciale care o reprezinta. In fiecare tara, alcoolul este preparat intr-un alt mod, iar bauturile coreene atrag atentia si interesul strainilor pentru ca sunt preparate mai ales din orez, diferite plante si nu numai din fructele cu care suntem obisnuiti noi.

Coreenilor le place extrem de mult sa bea si chiar si turistii confirma acest fapt. Dar acest lucru nu inseamna ca sunt alcoolici sau ca beau in orice moment al zilei, ci faptul ca aceasta tara are o alta perceptie despre bauturi, iar acesta, de credeti sau nu, are legatura si cu serviciul. In Coreea, cand cineva este angajat la o anumita companie, va trebui sa asculte neaparat de superiorii sai. Fiind novice, este nevoit sa le faca pe plac superiorilor si mai ales sefului direct zi de zi, caci atunci exista sanse mari sa fie promovat si apreciat de acesta cat mai curand. Insa, ca sa realizeze acest lucru, va trebui sa ia cina cu seful si cu colegii ori de cate ori doreste acesta sa iasa cu ei, iar la aceste cine se bea de obicei mult.

Seful este cel care ofera bautura si care plateste pentru fiecare, iar angajatii si mai ales novicele, trebuie sa accepte bautura ori de cate ori i se ofera aceasta. Chiar daca nu-i place sa bea sau se imbata usor, tot este nevoit sa o consume, caci daca refuza, se considera a fi nepoliticos. De asemenea, seful o sa-i reproseze ca nu ii este dedicat lui si companiei, acest lucru insemnand ca nu o sa-i intre in gratii, iar atfel sunt minime si sansele de promovare. Din acest motiv, sunt multi care nu rezista mult la o anumita companie. Isi dau demisia pentru ca nu pot sa tina pasul cu seful, nu pot sa bea atata ca si acesta si sa petreaca atat de mult timp cu el dupa program, iar acest lucru se poate intampla de mai multe ori pe saptama sau chiar in fiecare zi. Daca au si familie, nu vor putea sa petreaca prea mult timp cu aceasta, deoarece de la serviciu nu ajung direct acasa, ci la restaurant, unde va trebui sa stea obligatoriu cu seful.

Sunt sefi care insista aproape in fiecare seara ca angajatii sa i se alature sau altfel nu-i promoveaza sau isi pierde increderea in ei, iar alti sefi organizeaza o cina din 2-2 saptamani sau o data pe luna si nu-si “terorizeaza” angajatii pentru propria fericire si placere. Trebuie stiut insa ca in Coreea se pune accent foarte mare pe respectul acordat celor mai inaintati in varsta sau celor aflati pe o scara ierarhica mai inalta in societate. Asadar, incepatorii trebuie sa se supuna regulilor acestora.

Coreenii invata foarte mult de mici ca mai incolo sa ia examenele care sunt extrem de grele. Daca iau aceste examene si intra la facultate, continua sa invete foarte mult si chiar si dupa facultate trebuie sa treaca de multe probe si rivali ca sa “prinda” un loc la o companie mare si populara. Dar sunt multi care renunta la postul lor, chiar daca au trecut peste multe greutati ca sa-l obtina. Intr-un final sanatatea, viata lor si familia sunt cele mai importante.

In concluzie, coreenilor le place sa bea sau sunt nevoiti sa o faca si sunt multi care se imbata, iar ziua urmatoare se confrunta cu mahmureala si cauta bauturile speciale pentru aceasta ca sa reziste la serviciu.

De obicei, majoritatea coreenilor incep sa bea putin cate putin inainte sa se angajeze ca sa se obisnuiasca cu bautura. Sunt multi insa care stiu deja la ce sa se astepte si sunt foarte ingrijorati privind acest lucru. Chiar daca o parte a coreenilor este obisnuita cu bautura pentru ca le cere serviciul sa fie capabili sa bea, noua si strainilor in general ni se pare un lucru ciudat si infricosator daca nu toleram alcoolul. Asadar, daca am dori sa ne angajam in Coreea, ne-ar fi foarte greu din acest punct de vedere. Coreenii au intr-adevar bauturi cu care pot sa se laude, dar de multe ori sunt nevoiti sa le consume in exces. Fiecare tara are obiceiurile sale si oamenii le respecta, insa dupa parerea mea, unii coreeni exagereaza foarte tare, dar sunt si multi asiatici care se plang de acest aspect al vietii lor.

Multe bauturi coreene sunt populare si in strainatate. Bauturile coreene sunt apreciate pentru ca sunt preparate din ingrediente naturale, acestea dandu-le un gust special si aparte, iar multe sunt chiar sanatoase. Procesele prin care sunt pregatite aceste bauturi sunt de lunga durata, deoarece doar astfel va capata bautura aroma placuta si bogata a fructelor, plantelor sau al orezului. Rezultatul este de fiecare data apreciat nu doar de asiatici, ci si de turisti.

Daca sunteti curiosi ce bauturi alcoolice sunt apreciate in Coreea si reprezinta aceasta tara, atunci va invit sa fiti alaturi de mine si saptamana viitoare. O sa va prezint diferite bauturi coreene si ingredientele din care nici nu v-ati fi asteptat sa fie pregatite. ^_^

“Pansori” (판소리) este o forma a artei care reprezinta muzica coreeana vocala. Este o drama muzicala, dar este cunoscuta si sub numele de drama/opera folclorica coreeana. “Pansori” este interpretat de un singur cantaret/cantareata-narator/naratoare, Gwangdae (광대). Acesta/aceasta prezinta audientei o poveste lunga, iar pe scena cu el se afla doar un tobosar care dinamizeaza povestea si fiecare cantec. Totodata, rolul tobosarului este de a marca punctul culminant al spectacolului.

highres_374452132

Sursa foto: Meetup

“Pan” inseamna “spatiu deschis”, iar “sori” inseamna “a canta” sau “sunet”. In trecut un spectacol de “pansori” tinea de obicei intre 3-9 ore, iar in prezent tine 3-4 ore. Un spectacol este atat de lung, deoarece cantaretul intra in pielea fiecarui personaj al povestii, ilustrandu-i rolul si personalitatea fiecaruia. Totodata, “gwangdae” inseamna “bufon” in coreeana si presupun ca interpretul are acest nume datorita faptului ca prezinta multe personaje si diferitele personalitati ale acestora. “Gwangdae” joaca orice rol si se bazeaza pe interjectii si elemente sonore.

Asadar, cantaretul si tobosarul sunt cei care impart scena, insa sunt si cateva recuzite. Cantaretul tine in mana un evantai cu care gesticuleaza, el deschide si inchide evantaiul in functie de emotiile care trebuie exprimate. Acest evantai poate sa reprezinte orice obiect.

“Pansori” face parte din literatura orala, ceea ce inseamna ca s-au transmis prin grai, asadar niciun text de “pansori” nu este la fel. Deoarece fac parte din literatura orala, textele nu sunt scrise. Totodata, difera datorita societatii si publicului. Erau usor de retinut pentru ca existau forme fixe si repetitive, iar acestea ajutau oamenii sa le retina cu usurinta. Totusi, in secolul al XIX-lea, au fost inregistrate in scris primele texte de “Pansori”. Un text de “Pansori” contine atat versuri (elemente cantate), cat si elemente recitate (erau povestite).

Primele forme de “Pansori” au aparut in secolul al XVIII.-lea si au fost identificate in regiunea Cheolla. In trecut cantaretii “Pansori” erau artisti itinerati, acest lucru insemnand ca umblau dintr-o locatie in alta, tinand spectacole peste tot. Cei care cantau si se bucurau de “Pansori” erau oamenii de rand, insa incetul cu incetul au inceput sa fie interesati si negustorii, iar acestia faceau parte din clasa mijlocie. Insa la sfarsitul secolului al XIX-lea, “Pansori” a devenit extrem de popular si printre elita.

Cantaretii de “Pansori” isi cultivau vocea de la o varsta frageda. Astfel au o voce ragusita, guturala. In timpul spectacolului acestia improvizeaza foarte mult, de asemenea cantaretul combina dialectul coreean cu expresiile eruditilor, acestea aflandu-se in textele de “Pansori” care au supravietuit pana in prezent. In trecut au existat 12 tipuri de “Pansori”, insa au supravietuit doar 5. Aceste texte au fost compilate de Shin Jaehyo (신 재효), o persoana care facea parte din clasa mijlocie si era pasionat de “Pansori”. Deoarece el a compilat textele, acestea au supravietuit, dar el a si incercat sa transforme textele in asa fel, incat sa fie in stilul claselor superioare. In acest fel a devenit elita interesata de “Pansori” si astfel a devenit un gen de care s-a putut bucura fiecara clasa sociala.

Cele 5 texte compilate de Shin Jaehyo sunt:

 

1. Chunhyangga (춘향가) – Cantecul lui Chunhyang – acest text descrie relatia indragostitilor care provin din clase diferite, dar si relatia dintre sot si sotie

2. Simcheongga (심청가) – Cantecul Shimcheong – accentul cade pe pietatea filiala si relatia tata-fiu

3. Heungbuga (흥부가) – Cantecul lui Heungbu – prezinta relatia dintre frati, binele, raul, dar si dragostea frateasca

4. Sugungga (수궁가) – Cantecul Palatului Apelor – acesta este o fabula in care este prezentata relatia dintre rege si supus – relateaza exploatarea unui iepure de camp intr-un palat aflat sub mare

5. Jeokbyeokga (적벽가) – Cantecul Stancii Rosii – text care este despre doi prieteni, loialitatea unuia fata de celalalt si promisiunea pe care o fac la poalele Stancii Rosii in timpul unei batalii cu China care a avut loc acolo

Zilele acestea “Pansori” s-a modernizat putin si fiecare cantaret canta si interpreteaza in stilul sau unic. Cantaretii tin cont si de audienta si de asteptarile acesteia, dar si de textul original. Improvizand insa si datorita stilului unic al fiecaruia, spectacolele sunt mai interesante si mai profunde. Motivul pentru care un spectacol tine 3-4 ore este ca sunt alese si prezentate doar anumite episoade. Altfel, un spectacol ar tine 9 sau chiar si 10 ore.

Coreenii indragesc acest gen si in prezent. In trecut, genul era foarte aproape de disparitie, dar intr-un final coreenii au reusit sa pastreze traditia vie si in prezent multi sunt pasionati de acesta si isi cultiva din timp vocea ca mai incolo sa devina cantareti de “Pansori” renumiti ca sa promoveze acest gen in lumea intreaga. Ce parere aveti despre acest gen? Se vede si se aude in videoclip ca interpretii de “pansori” lucreaza din greu ca sa aiba o astfel de voce, nu-i asa? Trebuie sa stiti insa ca vocea lor e guturala doar cand canta, in rest, vocea lor este normala. ^_^

In Coreea, primavara se tin multe festivaluri spectaculoase si interesante, iar una dintre acestea este Festivalul Trandafirilor. Festivalul Trandafirilor in coreeana este 장미축제 (Jangmi chukje) si acest festival are loc in a doua parte a lunii mai. Trandafirii sunt flori care se daruiesc celor dragi cu ocazia diferitelor evenimente, totodata, trandafirul este floarea care reprezinta romantismul. Din aceasta cauza coreenii considera ca Festivalul Trandafirilor este cel mai romantic dintre toate evenimentele care au loc primavara si asteapta cu nerabdare acest festival in fiecare an.

Cu ocazia acestui festival, coreenii viziteaza diferite gradini cu trandafiri care sunt toate splendide. Aceste gradini sunt pline de culori, ingrijite si decorate cu gust. Frumosii trandafiri atrag ochii, caci in afara de culoarea rosie cu care suntem obisnuiti cu totii, aici se mai gasesc trandafiri galbeni, portocalii, roz, albi, dar si mov, negri si albastri, trandafirii care sunt mai rari, dar si acestia apreciati si indragiti. Pe langa variatatea de trandafiri care impodobesc gradinile, o atmosfera placuta este creata si de statui, arbori si arbusti ornamentali tunsi in forma de inima sau animale, decorati cu trandafiri, banci langa tufele de trandafiri si chiar spatii putin mai retrase de care se bucura tinerii si cuplurile in general. Totodata, sunt populare si tunelurile de trandafiri in aceste gradini, caci acestea pot fi admirati mai indeaproape, de asemenea, mirosul dulce a acestora ne incanta si mai mult de la o astfel de distanta.

img_9127

Sursa foto: Champagneandkimchi 

최근_에버랜드_장미원_(5)

Sursa foto: Witheverland 

조대장미521

Sursa foto: Joins 

www_27_282_13074086467710

Sursa foto: http://blog.daum.net/_blog/BlogTypeView.do?blogid=0PEuz&articleno=628

Tunel de Trandafiri

gates

Sursa foto: Rose-vn

Cu venirea Festivalului Trandafirilor, coreenii nu doar viziteaza gradinile splendide de trandafiri, ci participa si la nenumarate evenimente. Evenimentele majore sunt pentru cupluri, acestea constau in diferite activitati interesante de care se pot bucura acestia. Se tin si concerte, bineinteles cantaretii fiind cuplurile, iar cei care se descurca cel mai bine, primesc si cadouri. Pe langa acestea sunt si alte activitati de care se pot bucura nu numai cuplurile, ci si copiii si varstnicii. Unii isi incearca norocul cu arta, asadar deseneaza sau fac caricaturi (de obicei se deseneaza gradina de trandafiri sau doar floarea in sine), dar se deseneaza aceasta floare si pe baloane. Altii fac trandafiri din hartie sau alte materiale, participa la un spectacol de gatit, unde sunt pregatite mancaruri care contin trandafiri sau participa la concursul: Cine poate sa faca cea mai interesanta si artistica fotografie cu trandafiri. De obicei sunt si multe standuri in apropiere de unde se pot cumpara diferite produse care contin trandafiri. Activitatile sunt multe ca la fiecare festival, deci coreenii nu se vor plictisi, caci au de unde alege.

Daca va amintiti, in articolul “Sarbatorile indragostitilor in Coreea” am mentionat ca ziua de 14 mai este Ziua Trandafirului, asa ca cuplurile (de obicei tinerii) incep sa sarbatoreasca mai devreme, ca apoi sa continue sa sarbatoreasca la Festivalul Trandafirilor.

Festivalul Trandafirilor este un eveniment care nu trebuie ratat. Cei care nu au avut ocazia sa admire florile de cires si celelalte flori care au inceput sa infloreasca din martie, atunci nu trebuie sa fie tristi, pentru ca infloritul continua in Coreea si pot participa la Festivalul Trandafirilor. Mi se pare un lucru extraordinar ca asiaticii au un astfel de festival. Ar fi foarte frumos daca acest festival ar exista si in tara noastra, sa avem si noi gradini de trandafiri pe care sa ii admiram si unde sa ne petrecem o zi placuta, inhaland mirosul dulce a acestor flori minunate.

PS. Si daca tot era vorba despre trandafiri, atunci exista si un grup coreean care se numeste “Rose Motel”, in coreeana “장미 여관” (jangmi yeokwan). Check them out, they are fun & awesome! ^_~

 

 

 

 

 

La noi in tara sarbatorim Ziua Mamei pe 8 martie, deodata cu ziua femeii. In Coreea, in schimb, se sarbatoreste Ziua Parintilor in luna mai, deoarece nu trebuie sa uitam nici de tatici.  Ziua Parintilor in coreeana se numeste “Eobeoi nal” (어버이 날 – se pronunta Oboi nal) si este sarbatorita pe 8 mai. Deoarece in luna mai se sarbatoresc copiii (5 mai) si parintii, luna este desemnata ca si “luna familiei”. Aceasta sarbatoare in trecut nu era cunoscuta ca si Ziua Parintilor, ci ca si Ziua Mamei. A fost introdusa in Coreea in anul 1956 de misionarii Statelor Unite, iar presedintele Lee Seungman (이 승만) a decis ca aceasta zi va fi sarbatorita pe 8 mai. Insa, cu trecerea anilor taticii au inceput sa fie invidiosi cand vedeau copiii sarbatorindu-si doar mamele, asa ca doreau si ei o zi care sa fie doar a lor. Datorita acestui lucru, din 1973 sarbatoarea a fost denumita Ziua Parintilor, iar astfel puteau fi sarbatoriti ambii parinti. Respectul pentru parinti si pietatea filiala sunt foarte importante in Coreea, asadar Ziua Parintilor este indragita de multi.

Cu ocazia acestei sarbatori, copiii daruiesc parintilor garoafe rosii, floarea care reprezinta sarbatoarea, dar de multe ori parintii primesc si trandafiri. Copiii pregatesc o garoafa din hartie pe care parintii o vor purta la piept, dar de asemenea ataseaza de multe ori un buchet mic de flori, in care floarea dominanta este garoafa. Se daruiesc in preponderenta garoafe rosii, dar de asemenea roz si albe. Motivul este ca fiecare culoare semnifica altceva. Garoafa rosie semnifica ca ambii parinti sunt in viata, cea roz semnifica faptul ca doar un parinte este in viata, iar cea alba semnifica ca din pacate ambii parinti sunt decedati. Chiar si asa, copiii doresc sa-si onoreze parintii cumparand garoafe albe. Pe langa flori, parintii mai primesc bani si daca nu petrec acasa, atunci familia mananca la restaurante. Insa cadourile pot fi diverse si de obicei magazinele, totodata strazile, sunt pline de cadouri dragute si speciale.

20140507_225427-1

Sursa foto: Chrissantorsa 

pday15

Sursa foto: Bossyuni 

Parintii sunt cei care daruiesc totul, iubesc cu tot sufletul si se sacrifica de dragul copiilor, asadar cu ocazia acestei sarbatori, copiii isi pot arata recunostinta. Ziua Parintilor este o sarbatoare frumoasa prin intermediul careia familia poate sa petreaca mai mult timp impreuna. Ce frumos ar fi daca taticii ar fi sarbatoriti impreuna cu mamicile si la noi, nu-i asa? ^o^

Cum spune si numele, Ziua Copilului este o zi a copiilor, zi in care acestia sunt rasfatati in totalitate. La noi, Ziua Copilului este sarbatorita pe 1 iunie, insa in Coreea pe 5 mai. Aceasta sarbatoare a fost infiintata de Bang Jeonghwan (방정환) in 1923, un scriitor scria pentru copii, acesta dorind ca mititeii sa simta pe pielea lor ce inseamna cu adevarat independenta. In acest fel, Ziua Copilului a fost sarbatorita pentru prima oara in acest an, dar, deoarece pe atunci Coreea se afla sub ocupatie japoneza, autoritatile japoneze au incercat sa interzica festivitatile, asa ca copiii nu puteau sa fie sarbatoriti cum li se cuvenea. Bang Jeonghwan a sustinut urmatorul lucru: “Copiii sa fie curajosi, iubitori si sa se ajute reciproc”, mai ales ca ei sunt viitorul nostru, dar le-a scris si o scrisoare adultilor in care le cerea: “Vorbiti respectuos si bland cu copiii”, ceea ce inseamna ca isi dorea ca fiecare copil sa fie respectat si iubit fara prejudecati.

In coreeana, Ziua Copilului este “어린이 날” (eorini nal) si aceasta zi nu numai ca le este dedicata lor, dar marcheaza si faptul ca si copiii trebuie respectati, sa primeasca atata atentie ca orice alt individ, chiar daca inca sunt tineri. Totodata, Ziua Copilului a fost acceptata si desemnata ca si sarbatoare nationala in 1975 si desi initial se sarbatorea pe 1 mai, acum se sarbatoreste pe 5 mai ca sa nu coincida cu Ziua Muncii care are loc pe 1 mai. Bang Jeonghwan a fost cel care a folosit cuvantul “eorini” pentru “copil”, inlocuind termenii “aenom” (애놈) si “aesaekki” (애새끼).

Cu ocazia acestei zile, parintii isi duc copiii la picnic in diferite parcuri de distractii speciale pentru copii, gradina zoologica, muzee, fast-food-uri, restaurante si cinematografe care in aceasta zi le ofera acces gratuit. De asemenea, in aceasta zi, sunt organizate nenumarate activitati, parade si festivitati pentru micuti, ceea ce inseamna ca parcurile si spatiile deschise, dar si inchise sunt arhipline. Copiii primesc cadouri de la parinti, iar magazinele care sunt pline cu jucarii si obiecte care comemoreaza aceasta zi, le atrage cu siguranta atentia, asa ca este bine ca parintii sa porneasca de acasa cu portofelul plin. Asadar, pentru copii aceasta sarbatoare este ca si Craciunul.

asi-se-celebra-el-dia-de-los-ninos-en-corea

Sursa foto: Amoelkpop 

Doua persoane foarte cunoscute in Coreea, prezentatorul de emisiuni de divertisment, Kang Hodong (MC Kang Hodong) si presedinta Park Geunhye sarbatorind cu copiii.

Children¡¯s Day in Cheong Wa Dae President Park Geun-hye (center) hugs a boy at a meeting with children invited to Cheong Wa Dae to mark Children¡¯s Day on May 5 Cheong Wa Dae, Seoul 2013.05.05. -Related Korea.net Article- ¡°President Park encourages children to realize their dreams¡± http://www.korea.net/NewsFocus/Sci-Tech/view?articleId=107654 Ministry of Culture, Sports and Tourism Korean Culture and Information Service Korea.net Newsroom Jeon Han ---------------------------------------- Á¦91ȸ ¾î¸°À̳¯ ¾î¸°À̳¯ û¿Í´ë ÃÊûÇà»ç ¾î¸°À̳¯ û¿Í´ë ÃÊûÇà»ç°¡ ¿­¸° 5ÀÏ ¹Ú±ÙÇý ´ëÅë·ÉÀÌ ±è³²¼ö ¾î¸°À̸¦ ²À ²ø¾î ¾È¾ÆÁÖ¸ç °Ý·ÁÇØ ÁÖ°í ÀÖ´Ù. û¿Í´ë ¹®È­Ã¼À°°ü±¤ºÎ Çؿܹ®È­È«º¸¿ø ÄÚ¸®¾Æ³Ý ÀüÇÑ

Sursa foto: Wikimedia 

Pe langa nenumaratele activitati dintre care le este greu copiilor sa aleaga, se obisnuieste ca in aceasta zi sa se tina demonstratii de taekweondo (태권도), o forma de auto-aparare care este practicata in Coreea de mai mult de 2.000 de ani. Cum in tara asiatica multi practica taekwondo sau un alt fel de sport, multi parinti participa cu copiii la aceste demonstratii, dorind ca acestia sa aiba macar o idee vaga despre auto-aparare, mai mult, sa dezvolte un interes ca mai incolo sa practice si ei taekwondo.

img_0717

Sura foto: Teacherspage 

Ziua Copilului nu comemoreaza numai copiii, ci onoreaza si parintii care ii cresc sa fie buni samariteni, le daruiesc iubire si grija. In Coreea, Ziua Copilului este un eveniment important care necesita multe pregatiri ca micutii sa fie satisfacuti din plin. Credeti ca fata de noi asiaticii exagereaza sarbatorind acest eveniment?

Stiti ce au sarbatorit coreenii pe 5 aprilie? ^_^ In Coreea, in fiecare an, pe data de 5 a lunii aprilie, coreenii sarbatoresc Ziua Arborelui. Aceasta asa-numita sarbatoare exista in mai multe parti ale lumii si rolul acesteia este aceea de a planta cat mai multi copaci. Din pacate, in fiecare zi multi copaci sunt taiati si padurile sunt nimicite fara nicio ezitare. Oamenii nu se gandesc ca arborii sunt cei care ne ofera cea mai mare cantitate de oxigen si care ne purifica aerul zi de zi. Chiar daca unii inca nu isi dau seama ca prin taierea copacilor si neplantarea altora pun in pericol nu doar natura, dar si viata lor, cand intr-un final o sa realizeze gravitatea acestei probleme, s-ar putea sa fie deja prea tarziu. Chiar daca in acest moment ei nu constientizeaza aceasta problema, in curand o sa-i sperie ideea ca s-ar putea intampla ca in viitor sa ramanem fara padurile unde ne-am petrecut copilaria si unde puteam sa ne bucuram de aerul curat si de liniste.

Un copac este taiat intr-un timp foarte scurt, insa chiar daca sunt plantati altii, le trebuie ani de zile buni pana ce vor creste. Tocmai de aceea, propun sa ne indragim padurile si sa plantam cati mai multi copaci cum fac si coreenii. In Coreea, Ziua Arborelui este cunoscuta ca si “Sikmogil” (식목일) care literalmente inseamna “Zi de plantare a copacilor”. Cum de obicei in fiecare tara aerul este contaminat cu diferite substante, coreenii planteaza arbori in luna aprilie a fiecarui an, deoarece si-au dat seama ca acestia nu numai curata si improspateaza aerul, dar ajuta si la “blocarea” inundatiilor si sunt utili impotriva altor dezastre, dar mai ales, pastreaza natura in viata si le ofera o viata mai sanatoasa oamenilor. Asadar, in prezent, in Coreea, plantarea arborilor este promovata si efectuata in scoli, locuri de munca, armata, sate, orase etc.

Intre anii 1910-1945, cand Coreea era sub ocupatie japoneza, multe paduri au ars si multi copaci au fost taiati pentru constructii, asadar in 1949 s-a infiintat sarbatoarea plantarii copacilor, “Sikmogil”. De asemenea, in anii 1950-1953, cand a avut loc razboiul coreean, nenumarati copaci au fost pur si simplu nimiciti, astfel, de atunci, plantarea copacilor s-a raspandit tot mai mult in tara asiatica. Sarbatoarea a fost abolita in anul 1960, dar dupa un an a fost din fericire reinfiintata. In 2006, “Sikmogil” insa si-a pierdut statutul de sarbatoare oficiala, dar faptul ca asiaticii continua sa sarbatoreasca aceasta zi in fiecare an, dovedeste ca multi inteleg importanta arborilor si indragesc padurile.

Coreenii sarbatoresc “Sikmogil” pe 5 aprilie, deoarece considera ca aceasta luna este cea mai potrivita pentru plantare, dar totodata marcheaza ziua in care regele Seongjong (성종 왕 – Seongjong wang) a dinastiei Choseon (초선), a cultivat un teren a familiei regale la Seonnongdan (선농단), Altarul Agriculturii. Astfel, i-a demonstrat regele poporului cat de importanta este agricultura, dar a si promovat-o in acelasi timp.

Ar fi frumos daca si in tara noastra s-ar planta arbori macar o data pe an, mai ales ca padurile incep sa fie in pericol datorita defrisarilor masive. Multi trebuie sa inteleaga ca padurile joaca un rol extrem de important in viata noastra, deci haideti sa luam exemplu de la coreeni, sa promovam plantarea arborilor si sa ne protejam padurile!

 

Sper ca v-a placut articolul precedent despre dansurile Curtii Regale. ^_^ Cum v-am promis si data trecuta, in aceasta saptamana aveti ocazia sa aflati mai multe despre dansurile populare ale Coreei. Sunt dansuri care nu au fost practicate de elita niciodata, dar acest lucru nu inseamna ca nu au oferit distractie oamenilor sau ca nu au jucat un rol important in trecut.

Dansuri populare

Dansul popular isi are originea in ceremoniile dedicate zeilor Cerului si al Pamantului, ritualurile satesti, festivitatile de sezon si alte ocazii similare. A adus armonie in vietile oamenilor de rand, iar dupa o perioada lunga de timp, dansul popular a inceput sa se dezvolte. Nu se stie cand si cine a creat aceste dansuri, dar s-au transmis pas cu pas de la o generatie la alta si dezvoltandu-se intre timp, au reusit sa supravietuiasca pana astazi. Stilul dansurilor populare difera usor in functie de regiune.

Dansul refelecta realitatea oamenilor de rand, exprimand bucurie, tristete, melancolie, umor, dar si satira. Oamenii de rand s-au inspirat din viata lor de zi cu zi si asa au luat nastere aceste dansuri. Este bazat pe auto-creativitate, miscarile fiind create datorita activitatilor zilnice, traditiilor, valorilor vietii si simtul moral al poporului coreean. Nu este nevoie de costumatie sau de scena, dansul se poate practica oriunde si oricand, aducand bucurie nu doar celui care danseaza, dar şi celor care ii inconjoara, in special cand acestia i se alatura.

Asa cum prin muzica populara sunt exprimate emotiile oamenilor, si prin dansul popular se intampla acelasi lucru. In comparatie cu dansurile Curtii Regale, dansurile populare se bazeaza pe improvizatie. Ca si la dansurile Curtii Regale, dansurile populare sunt acompaniate de muzica, insa ritmul este rapid, in timp ce la celalalt ritmul este lent si se pune mult accent pe precizie.

Sunt multe tipuri de dansuri populare faimoase, insa eu voi prezenta numai trei dintre acestea. Dansurile vor fi urmatoarele: “Talchum” (탈춤), un dans al mastilor, “Salpuri” (살풀이), un dans exorcist care purifica sufletul si „Kanggangsullae” (강강술래), o hora sau cunoscut ca si un dans care este insotit de un cantec popular cu acelasi titlu.

1. Talchum (Dansul mastilor)

masti-coreene-lemn_44412058

Sursa foto:  © Artaporn Puthikampol

Talchum (탈춤) este un dans popular coreean animat, o forma a dramei, iar „tal” inseamna „masca” si „chum” inseamna „dans”. Mastile sunt facute din lemn sau din bambus si fiecare are caracteristici comice sau distorsionate. Aceste caracteristici reprezinta statutul personajelor, de exemplu masca individului nobil are caracteristici mai deformate, fiindca acesta simbolizeaza statutul lor superior, dar si ingamfarea si dezinteresul fata de oamenii de rand.

Un „talchum” este impartit pe mai multe scene, aceste scene sunt cu: nobilul, servitorul, calugarul sau femeia batrana. Partea in care apare nobilul este centrata pe acesta, chiar daca in aceasta scena mai apare si servitorul. El se lauda ca este foarte destept si are clasa, iar servitorul il ridiculizeaza. In cea de-a doua parte apare calugarul, care este atras de o femeie tanara. El incearca sa o seduca, insa apare iubitul acesteia care il cearta, il ataca, apoi il alunga. In ultima parte, apare si femeia batrana care isi cauta sotul peste tot. Insa conflictele apar atunci cand aceasta isi gaseste sotul, dar el are deja a concubina. Din aceasta cauza ea isi paraseste casa si inima ei este atat de franta, incat moare de tristete. Cand sotul afla de moartea ei, nu numai ca o plange, dar cheama si un saman ca acesta sa ii linisteasca sufletul sotiei moarte.

Toate aceste scenete sunt insotite de muzica si atrag de fiecare data un grup de oameni, de asemenea un astfel de spectacol se tine de cele mai multe ori intr-un spatiu deschis. Instrumentele utilizate sunt diferite: tobe (buk – 북), un instrument cu doua corzi (haegeum – 해금), flautul (대금), etc. Ritmul muzicii este de obicei rapid, dar poate fi si lent, iar pe aceste ritmuri sunt efectuate diferite dansuri. Miscarile nu sunt la fel in fiecare spectacol, deoarece sunt improvizate datorita audientei, dar si atmosferei din acea zi. Dansatorii incearca sa comunice cu audienta, iar la finalul unui spectacol unii chiar sunt invitati sa participe la dans impreuna cu ei, creand o atmosfera si mai placuta.

2. Salpuri (Dans popular exorcist care purifică sufletul)

IMG_1292_small

Sursa foto: KoreanCulture

“Salpuri” (살풀이) este un dans popular samanist bine cunoscut. Dansul este foarte ritmic si plin de emotii. Termenul „Salpuri” inseamna „exorcizarea spiritelor rele si a demonilor” si „alungarea ghinionului”, asadar rolul acestui dans este acela de a consola sufletul acelora care au avut ghinion si nenorociri in viata sau au intampinat multe suferinte. Si acest dans este unul care este interpretat numai de femei, mai precis, este interpretat de femeia cea mai in varsta a grupului.

In timpul interpretarii, dansatoarea a avut nevoie de ceva care simboliza spiritul si sufletul, de aceea cu mult timp in urma foloseau un obiect executat din hartie sau o sabie. Dar in prezent acest obicei s-a schimbat, in loc de obiectele mentionate mai devreme, dansatoarea foloseste o esarfa alba si lunga de matase pe care o tine in mana dreapta. Esarfa serveste ca o unealta prin ajutorul careia dansatoarea este capabila sa comunice cu universul.

Costumul purtat de dansatoare e ca si imbracamintea oamenilor de rand. Totusi, costumul purtat de acela al carui suflet va fi consolat e la fel ca si costumatia celor din Curtea Regala, seamana foarte mult cu imbracamintea reginei. Costumul se numeste „Taepyeongmu” (태평무). Credeau ca daca omul de rand purta un astfel de costum, un costum a celor din inalta societate, atunci erau consolati, sufletul lor recastigandu-si linistea si pacea. Totodata, acest dans se interpreta pentru a binecuvanta recolta si in acelasi timp a exprima gratitudine pentru pace, unitate si bunastarea poporului coreean.

„Salpuri” este un dans complicat si poate cel mai fascinant dintre toate celelate dansuri populare. Miscarile sunt improvizate, iar dansul este acompaniat de muzica care este si ea improvizata de un ansamblu. Stilul de muzica este cel care se utilizeaza si in riturile samanice, aceasta muzica exprima de obicei jalea si suferinta unei vaduve. In acelasi timp dansul este unul care exprima cel mai bine „han”, emotiile profunde si un amestec de durere si dor.

Dansul provine din acelea care au fost interpretate de samani in regiunea sudica. „Salpuri” este efectuat cand „gut” (굿) a luat sfarsit. „Gut” inseamna „ritual samanic” care semnaleaza stadiul final al unui ritual. In timpul efectuarii lui „gut”, samanul poarta mai multe costume care ii simbolizeaza statutul ca si preoteasa a ceremoniei, dar cand va efectua „Salpuri”, se va schimba in imbracaminte obisnuita.

3. Kanggangsullae (Horă/Dans însoţit de un cântec popular cu acelaşi titlu)

ggg

Sursa foto: abbiandheradventures

„Kanggangsullae” (강강술래) sau cunoscut ca si „Kanggangsuwollae” (강강수월래) este o asa-numita hora practicata de femei. Practicand acest dans, femeile s-au rugat pentru o recolta bogata. Femeile stau intr-un cerc, statul in cerc sugereaza faptul ca luna este plina, insa cand cercul se desface acesta simbolizeaza descresterea lunii. Dansul este executat noaptea cand este luna plina, iar ritmul acestei hore este uneori lent, iar alteori rapid. Fiecare miscare a dansatoarelor reprezinta miscarea lunii si fazele acesteia. In noaptea cu luna plina, din prima si a opta luna din calendarul lunar, pe data de cincisprezece, femeile tinere din sat se aduna pe un camp deschis, formeaza un cerc si tinandu-se de mana canta si danseaza. Fiecare femeie poarta hanbok, iar parul lor lung este legat cu panglici, pentru ca aceasta simbolizeaza feminitatea. Sarbatoarea ce are loc pe aceasta data se numeste Chuseok (추석 – Ziua Recunostintei), o sarbatoare foarte importanta a coreenilor si foarte indragita.

In fiecare grup este un lider, femeia cu cea mai buna voce. Ea este cea care sta in centrul cercului si cea care incepe sa cante. Celelalte femei i se alatura, dar repeta doar refrenul. La inceput miscarile si ritmul sunt lente, dar dupa un timp acestea devin rapide si femeile dau impresia ca alearga intr-un cerc. Cantecul exprima bucurie, dorinta, iubire si dorinta de longevitate. Mai precis ”Kanggangsullae” inseamna „Pazeste-ti imprejurimile”.

Cum am mentionat mai devreme, dansul este circular, insa exista mai multe variante. De exemplu, o dansatoare poate sa meargă in centrul cercului executand un dans numit „namsaenginori” (남생이놀이) sau o alta poate sa mearga tot in centrul cercului si sa imite un melc, dupa care se invarteste, schimbandu-si directia si plecand din centru. Varianta a doua se numeste „meongseongmari” (멍성마리). Chiar daca “Kanggangsullae” nu are o anumita ordine, se poate totusi schimba dupa voinţa liderului.

Acest dans popular nu se practica doar pentru a se ruga pentru o recolta bogata sau pentru a exprima multumirile pentru aceasta, ci si pentru a celebra rolul femeii in cultura coreeana si marcheaza in istorie anii in care comandantul naval Yi Sunshin (이 순신) a chemat femeile in armata ca sa protejeze tara de o invazie a japonezilor in 1592.

I-a ordonat zecilor de femei locale sa se adune in jurul focurilor de tabara sa cante si sa danseze „Kanggangsullae”. Planul lui Yi Sunshin a avut succes, deoarece a dat impresia inamicului ca langa coasta erau numeroase forte de lupta, iar japonezii crezand ca au subestimat forta trupelor coreene, nu au avut alta alegere decat sa se retraga. Femeile au contribuit in acest fel la protejarea tarii si rolul lor a devenit mai important in societate datorita acestui lucru.

Dansul „Kanggangsullae” a devenit popular pe intreaga coasta sudica a peninsulei dupa ce Admiralul Yi Sunshin a folosit acest dans ca si o tactica militara. Acest dans traditional este foarte apreciat si a fost desemnat ca si o „Proprietate Culturala Intangibila Importanta a Coreei” in 1966, iar in 2009 a intrat in UNESCO (United Nations Educational Scientific and Cultural Organization).

BONUS!    \(^_^)/

dans-coreean_26359444

Sursa foto: © Mfharrison

Pentru ca este un dans care mi-a placut in special, o sa vi-l prezint ca si bonus. ^_^ Dansul se numeste „Buchaechum” (부채춤) sau „Dansul evantaielor” si este o fuziune intre dansul samanic si dansul de la Curtea Regala, interpretat de femei. Dansatoarele poarta hanbok cu culori vii si stalucitoare si folosesc evantaie uriase care sunt pictate cu flori de bujor roz. Imbracamintea lor seamana de obicei cu imbracamintea celor de la Curtea Regala. Totodata, fiecare dansatoare poarta o coroana de flori numita „hwagwan” (화관).

Cu ajutorul evantaielor, ele imita valuri, flori, fluturi etc. In acest dans sunt folosite tehnici numeroase si complexe, cum ar fi inchiderea evantaielor, dar si deschiderea si agitarea acestora in ambele maini. Dansul este extrem de gratios, elegant, dar in acelasi timp este si plin de demnitate.

Dansul atinge momentul culminant atunci cand dansatoarele formeaza un cerc, iar evantaiele deschise si asezate si ele in asa fel incat sa formeze un cerc, redau forma unei flori uriase care pluteste si se roteste in miscari circulare. Muzica, dar si costumele colorate dau impresia publicului ca dansatoarele sunt inconjurate de o gradina plina de flori.

Este un dans care a evoluat sub influenta dansului samanic si de asemenea acest dans poate fi interpretat la orice eveniment, avand o varietate de coregrafii. Dansul s-a dezvoltat in secolul al XVIII-lea, iar in zilele noastre este unul dintre cele mai populare dansuri.

Dupa cum se stie, evantaiul este un obiect uzual, dar este folosit si pe post de decoratiune. In afara de acestea, se considera ca evantaiele sunt capabile sa alunge raul si aduc prosperitate si pace.

In concluzie, dansurile pe care vi le-am prezentat, exista si astazi si sunt practicate. „Salpuri” este unul dintre acestea care este mai popular, deoarece cei care cred in spirite, apeleaza la samani, asadar ceremoniile tinute de acestia sunt cerute de multi si au succes. V-a placut articolul? Vazand videoclipurile, ce parere aveti despre aceste dansuri populare?