Saptamana trecuta ati avut ocazia sa aflati mai multe despre insula “Paradis” a Coreei, Jeju. In aceasta saptamana, o sa va prezint atractiile majore ale acestei insule si sunt sigura ca vi se va taia rasuflarea.

Muntele Halla (한라 – Halla san)

Insula Jeju este dominata de muntele Halla (1950 m), un munte vulcanic care se afla in centrul insulei, dar care este inactiv in prezent. Acest munte este cel mai inalt din Coreea si o atractie esentiala a insulei Jeju. Muntele Halla a fost creat in urma unei eruptii vulcanice acum 2 milione de ani, iar astazi se bucura de o popularitate imensa nu doar printre coreeni, ci si printre turisti. Se poate urca pe acest munte din patru parti, insa doar doua duc pana la varful acestuia. Peretii muntelui sunt foarte abrupti, dar dupa ce ajungeti in varf, nu veti regreta ca ati ales sa il urcati. Datorita faptului ca este un munte care s-a format in urma unei eruptii vulcanice, are o forma diferita fata de alti munti, acest lucru insemnand ca in varf exista un crater urias in care s-a format un lac si este inconjurat de vegetatie abundenta. Fiind la altitudine, puteti sa va bucurati de rasaritul si apusul soarelui in toate splendoarea lor, de asemenea de ocean si alte privelisti care din alte locatii ale insulei nu se pot observa la fel de bine.

Halla moiuntain 1

Sursa foto: Koreasanha

01-27

Sursa foto: Wikipedia

Halla mountain 3

Sursa foto: Wiki

Muntele Sanbang (산방 – Sanbang san)

Sanbangsan este un alt munte care s-a creat in urma unei eruptii vulcanice acum 800.000 de ani. Sanbang inseamna “o pestera in interiorul unui munte”. Pe acest munte se gasesc templul Sanbangsan (산방산) si Templul Bomunsa (보문사). In cel din urma, puteti descoperi relicvele lui Buddha. Daca doriti sa vedeti oceanul in toata spledoarea sa, atunci pestera Sanbang este locul perfect, caci ofera o priveliste minunata.

Sanbang mountain 1

Sursa foto: Tistory

Sanbang mountain 2

Sursa foto: Tistory

Traseul Olle (올레 – Olle)

Traseul Olle are 200 km lungime si daca va place sa va plimbati atunci trebuie neaparat sa o luati pe acest traseu daca vizitati Jeju. In trecut “Olle” insemna “carare ingusta”, dar in prezent asa se numeste traseul cel mai popular de pe insula Jeju. Plimbandu-va pe acest traseu puteti sa explorati toata coasta sudica a insulei. Urmand traseul veti ajunge la paduri, sate, plaje si alte locuri mai inalte de unde puteti admira privelistile spectaculoase. Traseul Olle este alcatuit din 12 trasee, toate fiind conectate. La sfarsitul zilei puteti sa va cazati in casele localnicilor care va vor primi cu mare drag, iar a doua zi va puteti continua explorarea. Multi indragesc Traseul Olle pentru ca sunt inconjurati de vegetatie, liniste si le ofera o escapada de la viata zgomotoasa de zi cu zi. Este un loc unde va puteti relaxa si sa respirati aer curat si proaspat.

Olle trail 1

Sursa foto: Likejp

Olle trail 2

Sursa foto: Daum

Olle trail 3

Sursa foto: Daum

Statui Dol Hareubang (돌하르방 – Dol hareubang)

Dol Hareubang, cunoscut si ca “Statui de piatra” sau “Statui bunic”, se gaseste peste tot pe insula Jeju. Motivul este ca aceste statui sunt protectorii sau gardienii insulei si a locuitorilor, ele alunga ghinionul, dezastrul si pastreaza linistea si pacea. “Dol” inseamna “piatra”, iar “hareubang” “bunic” in dialectul Jeju (in coreeana standard “halabeoji” => 할아버지 – bunic). Statuile au fost si sunt sculptate si in prezent din blocuri de bazalt si aveau diferite denumiri in trecut ca si: “wuseokmok” (우석목), “beoksumeori” (벅수머리 – capul samanului), si “museokmok” (무석목). Aceste statui ating o inaltime de pana la 3 m.

Dol hareubang 1

Sursa foto: Daum

Dol hareubang 2

Sursa foto: Daum

Dol hareubang 3

Sursa foto: Daum

Femeile Marii (해녀 – Haenyeo)

In Jeju, femeile sunt un simbol al insulei, ele simbolizeaza “sirenele”. Motivul este ca femeile sunt cele care se scufunda zi de zi ca sa adune fructe de mare pe care le ofera oceanul. Ele sunt cunoscute ca “Haenyeo” (해녀 – femei scafandri) sau ca “Femeile Marii” si sunt cele care intretin familia, in contrast cu alte parti ale Coreei, unde capul familiei este intotdeauna barbatul. Aceste femei scafandri nu folosesc echipamente de scufundare ca si un tub de oxigen niciodata si de aici vine denumirea de “sirena”. In trecut, varietatea de fructe de mare adunate de “Haenyeo” erau pentru rege. Fructele de mare fiind o delicatesa, nu putea sa lipseasca de pe masa regala. Pe de alta parte, se spune ca traiesc mai multe femei pe insula pentru ca in trecut multi barbati care s-au dus la pescuit cu barca, s-au pierdut pe mare ori s-au produs accidente, asadar nu s-au mai intors acasa niciodata. Chiar daca in trecut “Haenyeo” erau cele care intretineau familia si ocupatia lor majora era scufundarea, in prezent sunt tot mai putine femei care au aceasta ocupatie si tot mai putine care sunt interesate de scufundari. Din aceasta cauza multi se ingrijoreaza ca in viitor nu vor mai exista “Haenyeo”, dar totusi femeile mai in varsta incearca sa pastreze traditia vie, mai ales ca sunt un simbol al insulei Jeju, iar coreenilor le place sa-si impartaseasca traditiile si cultura lor strainilor, astfel promovandu-le, in acelasi timp promovand insula Jeju si Coreea in general. Tocmai de aceea exista si un muzeu pentru “Haenyeo”, Jeju Haenyeo Museum (제주 해녀 박물관 – Jeju haenyeo bakmulgwan) ca sa le prezinte lumii cultura si activitatile unice ale acestora.

Haenyeo 1

Sursa foto: Xinhuanet

Haenyeo 2

Sursa foto: Leisuretimes

V-am prezentat o parte dintre atractiile majore ale insulei Jeju, cealalta parte va asteapta saptamana viitoare. Ce parere aveti despre aceste atractii? V-au taiat rasuflarea pozele, nu-i asa? Fiti alaturi de noi si saptamana viitoare! ^_^

Jeju (제주도 – Jejudo) este o insula fermecatoare care are foarte multe de oferit nu numai turistilor, dar si coreenilor. Este cea mai mica provincie a Coreei, situata pe insula cea mai mare a acestei tari, avand acelasi nume. In trecut, insula a avut mai multe denumiri, ca si: Do i (도이), Dong yeongju (동영주), Juho (주호), Tammora (탐모라), Seobra (섭라 – se pronunta “Seomna”), Takra (탁라 – se pronunta “Tamnra”) si Tamra. Jeju este o insula vulcanica, fiind dominata de Muntele Halla (한라 산), acesta avand o inaltime de 1950 m si fiind cel mai inalt munte al Coreei. Insula a luat nastere datorita eruptiilor vulcanice acum 2 milioane de ani, insa in prezent nu aveti de ce sa va faceti griji, caci vulcanul este inactiv. In Jeju, localnicii vorbesc in dialectul specific insulei, asadar coreenii care vin din alte parti a Coreei, nu inteleg deloc acest limbaj. Cu toate acestea, locuitorii insulei cunosc si limba oficiala. De asemenea, din punct de vedere a culturii, Jeju difera de continentul coreean, datorita izolarii insulei.

Exista nenumarate legende care spun ca pe aceasta insula au trait multe zeite care influentau oamenii si viata acestora, totodata fiecare zeita era responsabila pentru ceva anume, de exemplu, Bunica “Seolmundae” (설문대) este zeita creatiei, ea a creat insula Jeju, Bunica “Samseung” (삼승) e zeita responsabila pentru viata noua (nasterea copiilor), iar Bunica “Gusamseung” (구삼승) e cea care e responsabila pentru moarte. Toate trei sunt zeite intelepte, dobandesc multe cunostinte si protejeaza insula de ghinion si rele. Mai exista zeite care sunt responsabile pentru bucatarie, baie, agricultura, apa si vant, medicina si asa mai departe, toate protejand intr-un fel sau altul insula si locuitorii acesteia.

Pe de alta parte, Jeju este reprezentata si de trei termeni cheie: “Seokda” (석다 – pietre), pentru ca este o insula vulcanica predominata de pietre, bazalt si cratere (cratere = 오름 – oreum), de “Pungda” (풍다 – vant), deoarece vremea este schimbatoare, de obicei vara e extrem de ploioasa, iar iarna uscata, de asemenea locuintele sunt construite in asa fel incat sa nu fie distruse de furtunile puternice, si nu in ultimul rand “Yeoda” (여다 – femei), datorita faptului ca intotdeauna au trait mai multe femei pe insula, dacat barbati.

Pentru ca insula a fost creata si dominata de zeite, totodata bazata pe multe legende legate de acestea, Jeju se mai numeste si “Insula Zeitatilor”. La o ora distanta cu avionul din Coreea, aceasta insula este indragita si se afla pe lista de calatorii a multora. Multi coreeni se duc sa-si petreaca luna de miere pe insula Jeju, pentru ca se pot bucura de privelisti superbe, liniste, o atmosfera romantica si nenumarate activitati. In Jeju puteti sa vizitati Muntele Halla (한라 산), Traseul Olle (올레길), locatii unde au fost filmate drame populare, sa calariti, sa va odihniti pe plaja si sa va bucurati de rasaritul sau apusul soarelui, sa va dati cu bicicleta in timp ce admirati peisajele impresionante, sa va dati cu parapanta, sa inotati sau sa faceti scufundari etc.

insula-jeju-coreea_29638274

Sursă foto: © Franklee266 | Dreamstime.com

Jeju este o insula pasnica, cu atractii fermecatoare si cu oameni primitori. Insula este vizitata de milioane de turisti in fiecare an si foarte multi au afirmat ca Jeju este “Paradisul” in adevaratul sens al cuvantului, mai mult, in 2011 insula a fost desemnata ca si una dintre cele sapte minuni ale naturii. Saptamana viitoare veti avea ocazia sa aflati despre atractiile cele mai populare ale acestei insule si de ce este numita “Paradisul Coreei”. 

Una din religiile care se practica in Coreea este budismul si exista chiar si o zi a lui Buddha care este o sarbatoare oficiala si signifianta in tara asiatica. Coreea este puternic influentata de budism, cam 20% din populatie este budista, asadar templele budiste care sunt in general foarte pasnice si linistite, cu ocazia acestei sarbatori sunt pline de viata si vizitate de multi, dar acesti oameni nu sunt numai budisti, caci se tin festivaluri timp de o saptamana la care participa si coreenii care au alta religie.

Ziua lui Buddha se sarbatoreste in luna mai, dar dupa calendarul lunar sarbatoarea nu cade pe aceeasi data in fiecare an. Totusi, de obicei sarbatoarea are loc pe la sfarsitului lunii aprilie sau in prima parte a lunii mai. Totodata, in aceasta perioada, Ziua lui Buddha se sarbatoreste peste tot in lume.

Anul acesta Ziua lui Buddha a cazut pe 14 mai si in coreeana aceasta se numeste “Seokga tansin il” (석가  탄신 일 – Ziua lui Buddha) sau “Bucheonim osin nal” (부처님 오신 날 – Ziua cand a venit Buddha). Cum am precizat mai devreme, cu venirea acestei zile coreenii organizeaza festivaluri timp de o saptamana. Ceea ce fac aceste festivaluri speciale sunt lampioanele nenumarate, unele in forma florii de lotus de un roz aprins, care decoreaza templele, dar si strazile. Floarea de lotus simbolizeaza cea mai mare divinitate si de aceea este asociata cu Buddha. In aceasta zi puteti vedea multi oameni rugandu-se la statuia lui Buddha din templele budiste, dar si marsaluind pe strazi, in fata templelor, tinand in mana lampioane si purtand hanbok colorate. Ziua lui Buddha se suprapune asadar cu Festivalul lampioanelor de lotus si de aceea sarbatoresc coreenii timp de o saptamana intreaga. Fiecare seara este splendida datorita culorilor multe si a lampioanelor.

lampioane_40754366

Sursa foto:© Vincentstthomas | Dreamstime.com

Cine era Buddha?

Buddha s-a nascut intr-o familie nobila in Lumbini, in prezent Nepal, cu aproximativ 2.500 de ani I.H. si numele lui adevarat era Siddhartha Guatama. Este cunoscut si ca Guatama Buddha sau Shakyamuni Buddha, “Shakya” fiind numele familiei nobile in care s-a nascut si “muni” insemnand “Cel capabil”. Se spune ca printul a fost extrem de inteligent, se pricepea la matematica, stiinte, vorbea 64 de limbi, era un bun arcas, dar se pricepea si la alte sporturi, toate acestea fara sa studieze sau sa se pregateasca in vreun fel anume. Avea talent innascut, era sufletist si urma calea spirituala, totodata se straduia sa convinga oamenii sa urmeze si ei aceasta cale. Fiind un om care facea fapte bune (ajuta saracii renuntand la propriile bunuri) si se pricepea la toate, a reusit sa castige increderea poporului.

Guatama Buddha dorea sa paraseasca palatul ca sa-si gaseasca propria cale in viata, de asemenea dorea sa se “ilumineze” si sa devina calugar. Asadar s-a retras intr-o padure unde a inceput sa mediteze in fiecare zi, timp de 6 ani. Nimic nu-i putea distrage atentia, caci pentru el meditatia era cea mai importanta. In acest fel, el a eliminat ignoranta si tot negativismul din mintea sa, devenind o fiinta iluminata.

Buddha inseamna “Cel treaz”, adica o fiinta care “s-a trezit”, o fiinta care vede realitatea si lucrurile asa cum sunt. El este atotstiutor, fara defecte, un om care ajuta oamenii sa devina si ei ca el, gasindu-si calea spirituala si pacea mintala.

Dupa ce a atins iluminarea, Buddha a inceput sa-i invete pe altii si asa a devenit cunoscuta Dharma. Dharma inseamna “aparare/protectie”, ceea ce inseamna ca practicand invataturile lui Buddha, ne protejam de suferinte si probleme in general. Astfel a luat nastere budismul, religia infiintata de Buddha. Buddhismul a fost practicat de multi, oamenii dorind sa devina ca si Buddha. Este practicat si in prezent, sunt insa si samanisti, confucianisti, iar mai nou a inceput sa se raspandeasca mult crestinismul. Surprinzator este insa faptul ca cea mai mare parte a populatiei nu este religioasa.

Siddhartha Gautama a primit numele Buddha dupa ce a murit, deoarece oamenii doreau sa-l onoreze datorita faptului ca el a reusit sa atinga iluminarea. Pentru ca multi i-au urmat exemplul si pentru ca invataturile lui sa fie duse mai departe, ziua lui a inceput sa fie sarbatorita.

In prezent ziua lui nu este sarbatorita doar de budisti, ci toti coreenii se bucura de parade, Festivalul lampioanelor de lotus si nu numai! Coreenii incearca sa pastreze vie traditia, deci daca calatoriti in Coreea in acest sezon, trebuie neaparat sa vizitati un templu budist sa vedeti minunatele lampioane, paradele, diferitele dansuri, activitati si spectacole! ^_^

 

Sper ca v-a placut articolul precedent despre dansurile Curtii Regale. ^_^ Cum v-am promis si data trecuta, in aceasta saptamana aveti ocazia sa aflati mai multe despre dansurile populare ale Coreei. Sunt dansuri care nu au fost practicate de elita niciodata, dar acest lucru nu inseamna ca nu au oferit distractie oamenilor sau ca nu au jucat un rol important in trecut.

Dansuri populare

Dansul popular isi are originea in ceremoniile dedicate zeilor Cerului si al Pamantului, ritualurile satesti, festivitatile de sezon si alte ocazii similare. A adus armonie in vietile oamenilor de rand, iar dupa o perioada lunga de timp, dansul popular a inceput sa se dezvolte. Nu se stie cand si cine a creat aceste dansuri, dar s-au transmis pas cu pas de la o generatie la alta si dezvoltandu-se intre timp, au reusit sa supravietuiasca pana astazi. Stilul dansurilor populare difera usor in functie de regiune.

Dansul refelecta realitatea oamenilor de rand, exprimand bucurie, tristete, melancolie, umor, dar si satira. Oamenii de rand s-au inspirat din viata lor de zi cu zi si asa au luat nastere aceste dansuri. Este bazat pe auto-creativitate, miscarile fiind create datorita activitatilor zilnice, traditiilor, valorilor vietii si simtul moral al poporului coreean. Nu este nevoie de costumatie sau de scena, dansul se poate practica oriunde si oricand, aducand bucurie nu doar celui care danseaza, dar şi celor care ii inconjoara, in special cand acestia i se alatura.

Asa cum prin muzica populara sunt exprimate emotiile oamenilor, si prin dansul popular se intampla acelasi lucru. In comparatie cu dansurile Curtii Regale, dansurile populare se bazeaza pe improvizatie. Ca si la dansurile Curtii Regale, dansurile populare sunt acompaniate de muzica, insa ritmul este rapid, in timp ce la celalalt ritmul este lent si se pune mult accent pe precizie.

Sunt multe tipuri de dansuri populare faimoase, insa eu voi prezenta numai trei dintre acestea. Dansurile vor fi urmatoarele: “Talchum” (탈춤), un dans al mastilor, “Salpuri” (살풀이), un dans exorcist care purifica sufletul si „Kanggangsullae” (강강술래), o hora sau cunoscut ca si un dans care este insotit de un cantec popular cu acelasi titlu.

1. Talchum (Dansul mastilor)

masti-coreene-lemn_44412058

Sursa foto:  © Artaporn Puthikampol

Talchum (탈춤) este un dans popular coreean animat, o forma a dramei, iar „tal” inseamna „masca” si „chum” inseamna „dans”. Mastile sunt facute din lemn sau din bambus si fiecare are caracteristici comice sau distorsionate. Aceste caracteristici reprezinta statutul personajelor, de exemplu masca individului nobil are caracteristici mai deformate, fiindca acesta simbolizeaza statutul lor superior, dar si ingamfarea si dezinteresul fata de oamenii de rand.

Un „talchum” este impartit pe mai multe scene, aceste scene sunt cu: nobilul, servitorul, calugarul sau femeia batrana. Partea in care apare nobilul este centrata pe acesta, chiar daca in aceasta scena mai apare si servitorul. El se lauda ca este foarte destept si are clasa, iar servitorul il ridiculizeaza. In cea de-a doua parte apare calugarul, care este atras de o femeie tanara. El incearca sa o seduca, insa apare iubitul acesteia care il cearta, il ataca, apoi il alunga. In ultima parte, apare si femeia batrana care isi cauta sotul peste tot. Insa conflictele apar atunci cand aceasta isi gaseste sotul, dar el are deja a concubina. Din aceasta cauza ea isi paraseste casa si inima ei este atat de franta, incat moare de tristete. Cand sotul afla de moartea ei, nu numai ca o plange, dar cheama si un saman ca acesta sa ii linisteasca sufletul sotiei moarte.

Toate aceste scenete sunt insotite de muzica si atrag de fiecare data un grup de oameni, de asemenea un astfel de spectacol se tine de cele mai multe ori intr-un spatiu deschis. Instrumentele utilizate sunt diferite: tobe (buk – 북), un instrument cu doua corzi (haegeum – 해금), flautul (대금), etc. Ritmul muzicii este de obicei rapid, dar poate fi si lent, iar pe aceste ritmuri sunt efectuate diferite dansuri. Miscarile nu sunt la fel in fiecare spectacol, deoarece sunt improvizate datorita audientei, dar si atmosferei din acea zi. Dansatorii incearca sa comunice cu audienta, iar la finalul unui spectacol unii chiar sunt invitati sa participe la dans impreuna cu ei, creand o atmosfera si mai placuta.

2. Salpuri (Dans popular exorcist care purifică sufletul)

IMG_1292_small

Sursa foto: KoreanCulture

“Salpuri” (살풀이) este un dans popular samanist bine cunoscut. Dansul este foarte ritmic si plin de emotii. Termenul „Salpuri” inseamna „exorcizarea spiritelor rele si a demonilor” si „alungarea ghinionului”, asadar rolul acestui dans este acela de a consola sufletul acelora care au avut ghinion si nenorociri in viata sau au intampinat multe suferinte. Si acest dans este unul care este interpretat numai de femei, mai precis, este interpretat de femeia cea mai in varsta a grupului.

In timpul interpretarii, dansatoarea a avut nevoie de ceva care simboliza spiritul si sufletul, de aceea cu mult timp in urma foloseau un obiect executat din hartie sau o sabie. Dar in prezent acest obicei s-a schimbat, in loc de obiectele mentionate mai devreme, dansatoarea foloseste o esarfa alba si lunga de matase pe care o tine in mana dreapta. Esarfa serveste ca o unealta prin ajutorul careia dansatoarea este capabila sa comunice cu universul.

Costumul purtat de dansatoare e ca si imbracamintea oamenilor de rand. Totusi, costumul purtat de acela al carui suflet va fi consolat e la fel ca si costumatia celor din Curtea Regala, seamana foarte mult cu imbracamintea reginei. Costumul se numeste „Taepyeongmu” (태평무). Credeau ca daca omul de rand purta un astfel de costum, un costum a celor din inalta societate, atunci erau consolati, sufletul lor recastigandu-si linistea si pacea. Totodata, acest dans se interpreta pentru a binecuvanta recolta si in acelasi timp a exprima gratitudine pentru pace, unitate si bunastarea poporului coreean.

„Salpuri” este un dans complicat si poate cel mai fascinant dintre toate celelate dansuri populare. Miscarile sunt improvizate, iar dansul este acompaniat de muzica care este si ea improvizata de un ansamblu. Stilul de muzica este cel care se utilizeaza si in riturile samanice, aceasta muzica exprima de obicei jalea si suferinta unei vaduve. In acelasi timp dansul este unul care exprima cel mai bine „han”, emotiile profunde si un amestec de durere si dor.

Dansul provine din acelea care au fost interpretate de samani in regiunea sudica. „Salpuri” este efectuat cand „gut” (굿) a luat sfarsit. „Gut” inseamna „ritual samanic” care semnaleaza stadiul final al unui ritual. In timpul efectuarii lui „gut”, samanul poarta mai multe costume care ii simbolizeaza statutul ca si preoteasa a ceremoniei, dar cand va efectua „Salpuri”, se va schimba in imbracaminte obisnuita.

3. Kanggangsullae (Horă/Dans însoţit de un cântec popular cu acelaşi titlu)

ggg

Sursa foto: abbiandheradventures

„Kanggangsullae” (강강술래) sau cunoscut ca si „Kanggangsuwollae” (강강수월래) este o asa-numita hora practicata de femei. Practicand acest dans, femeile s-au rugat pentru o recolta bogata. Femeile stau intr-un cerc, statul in cerc sugereaza faptul ca luna este plina, insa cand cercul se desface acesta simbolizeaza descresterea lunii. Dansul este executat noaptea cand este luna plina, iar ritmul acestei hore este uneori lent, iar alteori rapid. Fiecare miscare a dansatoarelor reprezinta miscarea lunii si fazele acesteia. In noaptea cu luna plina, din prima si a opta luna din calendarul lunar, pe data de cincisprezece, femeile tinere din sat se aduna pe un camp deschis, formeaza un cerc si tinandu-se de mana canta si danseaza. Fiecare femeie poarta hanbok, iar parul lor lung este legat cu panglici, pentru ca aceasta simbolizeaza feminitatea. Sarbatoarea ce are loc pe aceasta data se numeste Chuseok (추석 – Ziua Recunostintei), o sarbatoare foarte importanta a coreenilor si foarte indragita.

In fiecare grup este un lider, femeia cu cea mai buna voce. Ea este cea care sta in centrul cercului si cea care incepe sa cante. Celelalte femei i se alatura, dar repeta doar refrenul. La inceput miscarile si ritmul sunt lente, dar dupa un timp acestea devin rapide si femeile dau impresia ca alearga intr-un cerc. Cantecul exprima bucurie, dorinta, iubire si dorinta de longevitate. Mai precis ”Kanggangsullae” inseamna „Pazeste-ti imprejurimile”.

Cum am mentionat mai devreme, dansul este circular, insa exista mai multe variante. De exemplu, o dansatoare poate sa meargă in centrul cercului executand un dans numit „namsaenginori” (남생이놀이) sau o alta poate sa mearga tot in centrul cercului si sa imite un melc, dupa care se invarteste, schimbandu-si directia si plecand din centru. Varianta a doua se numeste „meongseongmari” (멍성마리). Chiar daca “Kanggangsullae” nu are o anumita ordine, se poate totusi schimba dupa voinţa liderului.

Acest dans popular nu se practica doar pentru a se ruga pentru o recolta bogata sau pentru a exprima multumirile pentru aceasta, ci si pentru a celebra rolul femeii in cultura coreeana si marcheaza in istorie anii in care comandantul naval Yi Sunshin (이 순신) a chemat femeile in armata ca sa protejeze tara de o invazie a japonezilor in 1592.

I-a ordonat zecilor de femei locale sa se adune in jurul focurilor de tabara sa cante si sa danseze „Kanggangsullae”. Planul lui Yi Sunshin a avut succes, deoarece a dat impresia inamicului ca langa coasta erau numeroase forte de lupta, iar japonezii crezand ca au subestimat forta trupelor coreene, nu au avut alta alegere decat sa se retraga. Femeile au contribuit in acest fel la protejarea tarii si rolul lor a devenit mai important in societate datorita acestui lucru.

Dansul „Kanggangsullae” a devenit popular pe intreaga coasta sudica a peninsulei dupa ce Admiralul Yi Sunshin a folosit acest dans ca si o tactica militara. Acest dans traditional este foarte apreciat si a fost desemnat ca si o „Proprietate Culturala Intangibila Importanta a Coreei” in 1966, iar in 2009 a intrat in UNESCO (United Nations Educational Scientific and Cultural Organization).

BONUS!    \(^_^)/

dans-coreean_26359444

Sursa foto: © Mfharrison

Pentru ca este un dans care mi-a placut in special, o sa vi-l prezint ca si bonus. ^_^ Dansul se numeste „Buchaechum” (부채춤) sau „Dansul evantaielor” si este o fuziune intre dansul samanic si dansul de la Curtea Regala, interpretat de femei. Dansatoarele poarta hanbok cu culori vii si stalucitoare si folosesc evantaie uriase care sunt pictate cu flori de bujor roz. Imbracamintea lor seamana de obicei cu imbracamintea celor de la Curtea Regala. Totodata, fiecare dansatoare poarta o coroana de flori numita „hwagwan” (화관).

Cu ajutorul evantaielor, ele imita valuri, flori, fluturi etc. In acest dans sunt folosite tehnici numeroase si complexe, cum ar fi inchiderea evantaielor, dar si deschiderea si agitarea acestora in ambele maini. Dansul este extrem de gratios, elegant, dar in acelasi timp este si plin de demnitate.

Dansul atinge momentul culminant atunci cand dansatoarele formeaza un cerc, iar evantaiele deschise si asezate si ele in asa fel incat sa formeze un cerc, redau forma unei flori uriase care pluteste si se roteste in miscari circulare. Muzica, dar si costumele colorate dau impresia publicului ca dansatoarele sunt inconjurate de o gradina plina de flori.

Este un dans care a evoluat sub influenta dansului samanic si de asemenea acest dans poate fi interpretat la orice eveniment, avand o varietate de coregrafii. Dansul s-a dezvoltat in secolul al XVIII-lea, iar in zilele noastre este unul dintre cele mai populare dansuri.

Dupa cum se stie, evantaiul este un obiect uzual, dar este folosit si pe post de decoratiune. In afara de acestea, se considera ca evantaiele sunt capabile sa alunge raul si aduc prosperitate si pace.

In concluzie, dansurile pe care vi le-am prezentat, exista si astazi si sunt practicate. „Salpuri” este unul dintre acestea care este mai popular, deoarece cei care cred in spirite, apeleaza la samani, asadar ceremoniile tinute de acestia sunt cerute de multi si au succes. V-a placut articolul? Vazand videoclipurile, ce parere aveti despre aceste dansuri populare?

dansuri coreene

Saptamana trecuta v-am facut o introducere despre dansurile tarii asiatice. In aceasta saptamana, va voi prezenta cateva dansuri anume. Cum ati putut sa vedeti in articolul precedent, dansurile Coreei pot fi impartite in doua categorii, dansuri ale Curtii Regale si dansuri Populare. Astazi, dansurile prezentate vor fi dansuri care au fost practicate la Curtea Regala.

Dansuri de la Curtea Regala

Dansurile Curtii Regale erau insotite de muzica instrumentala si scopul lor era sa distreze familia regala si nobilii. De asemenea, muzica era insotita de o poveste care era narata la inceputul si la sfarsitul dansurilor. Ritmul, miscarile rafinate si gratioase ale acestor dansuri emana un farmec misterios care impreuna cu fluxul profund a ritmului muzicii ne da impresia ca prin dans se poate exprima o lume care este depasita de realitate. Deoarece dansurile au fost coregrafiate pentru a sarbatori evenimente majore ale natiunii, costumele au fost foarte stralucitoare si colorate. Culorile de pe costume si dansurile sunt bazate pe principiile yin şi yang si cele cinci directii, Nord, Sud, Est, Vest si Centrul Universului. Exista foarte multe tipuri de dansuri ale Curtii Regale, insa atmosfera si miscarile dansurilor sunt extrem de similare, mai degraba cu un aspect lent si simplu, iar emotiile si expresiile dansatorului trebuie tinute sub control.

Cu toate ca fiecare dans are tema sa proprie, temele cele mai cunoscute sunt urmatoarele: slava, celebrarea, ruga si binecuvantarea in functie de necesitatile regelui, acestea fiind urari de longevitate, fericire, putere divina si har. Bazat pe aceste teme, majoritatea dansurilor Curtii Regale reflecta spiritul celebrarii. Cele mai cunoscute tipuri de dans de la Curtea Regala sunt urmatoarele: „Cheoyongmu” (처용무 – Dansul lui Cheoyong sau cunoscut si ca Dansul exorcist), „Geommu” (검무 – Dansul sabii) si „Chunaengmu” (춘앵무 – Dansul privighetoarei). 

1. Cheoyongmu (Dansul Marii de Est – Dans exorcist)

„Cheoyongmu” face parte din ramura dansului Hyangak si provine din Gyeongju (경주). Este un dans exorcist care a luat nastere in secolul IX. „Cheoyongmu” sau cunoscut ca si “Dansul Dragonului Marii de Est” este unul dintre cele mai vechi dansuri samanice si indica influentele culturale ale muzicii si dansului din dinastia Tang (당), China. Acest dans este acompaniat de muzica lenta, „Sujecheon” (수제천 – Viata vesnica si Eterna ca si Cerurile) sau Yongsan hwoesang (영산회상) si este interpretat de cinci barbati care poarta masti de culoarea maro si costume in culorile albastru, alb, rosu, negru si galben, culori care simbolizeaza Estul, Vestul, Sudul, Nordul si Centrul Universului. Din cand in cand dansatorii isi schimba pozitiile ca sa faca rasuciri complete pentru a-si scutura manecile lungi ca sa dea impresia ca zboara.

„Cheoyongmu” este un ritual exorcist cu care este alungata variola, dar aduce si noroc, si prosperitate. Reflecta „Marele Absolut” si „Cele Cinci Elemente”, dar in acelasi timp dansul intruchipeaza cunostiintele traditionale ale naturii si universului, simbolizate de soare si luna, metal, lemn, apa, foc si pamant. Initial, „Cheoyongmu” a fost executat ca un ritual exorcist in noaptea Anului Nou dupa calendarul lunar, insa prima data a fost interpretat de un singur dansator, mai tarziu ca un duet, iar la inceputul dinastiei Yi a fost prezentat de un cvintet.

2. Geommu (Dansul sabii)

“Geommu” este un alt dans care face parte din ramura dansului Hyangak si este interpretat de un grup de femei, fiecare tinand o sabie in ambele maini. Dansul are origini militare, de aceea este folosita o sabie (칼 – kal) in timpul dansului. Acest dans este bazat pe o legenda care spune ca in secolul VII un tanar curajos al regatului Silla a invins inamicul cu o tactica interesanta. Tanarul a dansat in fata inamicului, distragandu-i atentia, l-a deviat si a salvat tara de invazia fortelor inamice.

In prima parte a dansului, dansatoarele nu au inca sabiile in maini. Dupa un scurt timp, ele ingenuncheaza pentru a ridica sabiile. Acestea au conectate la manerele lor niste fire metalice scurte, care produc un zanganit cand dansatoarele le agita. Sunetul metalului ofera dansului culoare si o gratie exotica. Initial, dansul a fost interpretat de barbati si era plin de animatie, insa acesta s-a transformat treptat intr-un dans feminin plin de gratie, iar in momentul de fata este considerat “A Douasprezecea Cea Mai Importanta Proprietate Culturala Intangibila a Coreei de Sud”.

Costumele purtate sunt similare cu costumele altor dansuri coreene traditionale, mantiile sunt lungi ca si la “hanbok”, imbracamintea traditionala reprezentativa a Coreei. Din costum mai fac parte si o palarie militara si o curea, care vine peste costum.

De obicei, acest dans este interpretat de aproximativ 6-8 femei, insa exista mai multe variatii ale dansului. De exemplu, femeile pot dansa cu percutionisti care bat o toba (buk – 북) sau pot dansa in doua grupe, o solista aflandu-se in centru.

Cele mai vechi dansuri ale sabiilor se pot gasi in picturile murale din mormintele Goguryeo. Dansul se numeste “Geommu” (검무), “Geomgimu” (검기무) sau “Hwang Changrang” (황창랑) pentru ca provine de la interpretul faimos al dansurilor sabiilor, “Hwang Changrang”. Acest dans comemoreaza curajul lui Gwangjang (광장), un razboinic al Sillei. Acesta a fost invitat de regele dinastiei Baekje la Curtea Regala ca sa-si arate abilitatile. Gwangjang a dansat pentru rege insa acesta a ras pe seama lui, astfel ca Gwangjang l-a omorat, dupa care oamenii regelui l-au executat. Poporul Sillei si-a aratat respectul fata de el imitandu-i dansul si purtand o masca care semana cu fata lui. Din momentul acela, dansul a capatat numele de “Gwangjangmu” (광장무).

In timpul domniei Regelui Sunjo, mastile au fost eliminate atunci cand fiul acestuia, printul Hyomyeong a ales “Geommu” ca un repertoriu la un banchet al curtii, iar din secolul XX lungimea sabiei a devenit mai scurta. Dansul a fost interpretat de “gisaeng” (기생 – artiste ale Curtii Regale), asa ca miscarile au fost gratioase. “Geommu” a fost popular nu numai printre cei din inalta societate, ci a fost indragit si de oamenii de rand. Se presupune ca acest dans dateaza din perioada Silla, inainte de 668 cand cele trei regate au fost unite, iar astfel “Geommu” este cel mai vechi dans care a supravietuit pana astazi.

3. Chunaengmu/Chunaengjeon (Dansul Privighetorii)

“Chunaengmu” (춘앵무) sau “Chunaengjeon” (춘앵전) este interpretat de o singura dansatoare si se traduce prin “Dansul Privighetorii” sau “Dansul Privighetorii de Primavara”. Dansatoarea poarta o rochie galbena cu dungi multicolore pe maneci, iar capul ei e impodobit cu o coroana de flori. Interpreta sta pe o rogojina (hwamunseok – 화문석) cu modele florale si canta in timp ce confera dansului eleganta si frumusete prin miscarile gratioase si delicate ale mainilor si ale picioarelor. “Dansul Privighetorii” are mai multe schimbari de ritm, iar bucuria este sugerata de dansatoare doar printr-un zambet discret.

Acest dans a fost creat de printul Hyomyeong, dorind sa o felicite pe regina Soon Jongsook cu ocazia celei de a 40-ea aniversari a acesteia. Versurile au fost compuse chiar de el insusi si s-a inspirat de la o privighetoare care canta intr-o zi frumoasa de primavara. Este singurul dans al Curtii Regale care este interpretat pe o rogojina cu modele florale si este un dans in care miscarile trebuie executate cu precizie si pasii trebuie sa fie bine definiti. Acestea sunt datorita faptului ca rogojina are mai putin de doi metri lungime.

Dansurile Curtii Regale sunt elegante nu numai datorita costumelor si coregrafiilor speciale, ci si datorita miscarilor, emotiilor si expresiilor in care dansatoarele pun multa pasiune si suflet. Daca vizitati un palat anume in Coreea, aveti ocazia sa fiti martori la un astfel de spectacol, caci coreenii prezinta spectacole ca sa le arate turistilor o bucatica din cultura lor. V-au placut videoclipurile? Daca ar veni un grup si ar tine un spectacol in tara noastra, ati participa? Vreti sa aflati mai multe? Atunci fiti alaturi de mine si saptamana viitoare, caci veti avea ocazia sa aflati mai multe si despre dansurile Populare ale Coreei. ^_^

dansuri coreene

Tara asiatica este reprezentata de o varietate de dansuri. Datorita tinutelor colorate, accesorilor specifice, miscarilor si emotiilor exprimate extrem de bine, fiecare dans si spectacol este unul gratios si plin de semnificatie. Dansurile erau extrem de importante in trecut si jucau un rol important in viata coreenilor. Acestea au supravietuit pana astazi si fiecare dans are legatura cu o anumita religie si indeplineste o varietate de roluri in ritualuri specifice.

Dansul coreean este bazat pe bucurie si pe expresii interioare, adica pe “meot” (멋) si pe “heung” (흥). Acesti termeni se referă la graţie şi farmec, la o calitate spirituala in ceea ce priveste dansul, dar se refera si la animare. Mai precis, “heung” reprezinta bucuria interioara metafizica. Pe langa acestea doua, mai exista si termenii “han” (한) si “simyeong” (심영), “han” intruchipeaza regretul si o tristete adanca, in timp ce “simyeong” reprezinta extazul. Aceste calitati joaca un rol important in dansurile coreene si nu se bazeaza pe miscari si expresii usoare, din contra, dansatorii isi pun toata pasiunea si priceperea in acestea. Se spune ca cei mai multi coreeni au calitatea “han” in interiorul lor, acesta fiind reflectat in expresiile lor restranse si sentimentele de depresie. Au aceasta calitate, deoarece de obicei coreenii sunt extrem de rezervati, ceea ce este in caracterul lor si din aceasta cauza isi exprima sentimentele si isi arata emotiile doar rar. Dar mai exista inca o explicatie, aceea ca oamenii de rand erau nemultumiti de viata pe care o duceau, se razvrateau si simteau repulsie fata de oamenii din inalta societate care duceau o viata linistita si privilegiata.

“Han” si “simyeong” au a legatura foarte stransa. Vorbim de “simyeong” atunci cand acesta invinge si cucereste “han”, adica invinge regretul si tristetea, rezultand in extaz supranatural. Deoarece oamenii de rand duceau o viata grea si extenuanta, incercau sa se elibereze de stres, de agonie si incercau sa se distreze putin prin intermediul dansurilor populare, adica se straduiau sa-si transforme propriul “han” in “simyeong”. Totusi, acesti termeni nu sunt folosite pentru a descrie dansul de la Curtea Regala si acest lucru este datorita influentei confucianiste asupra acestora.

Elementele de mai sus sunt cele pe care sunt bazate dansurile coreene, insa ceea ce mai da viata si importanta dansurilor sunt costumele speciale purtate. Imbracamintea dansatoarelor este voluminoasa, cu manecile foarte lungi, dar sunt si foarte colorate. Prin aceasta este sugerata veneratia lor pentru flori si pasari, dar reprezinta si cultura coreeana. Ele poarta incaltaminte cu varfuri ridicate ceea ce intruchipeaza cultura coreeana.

Fiecare dans are o costumatie reprezentativa, ceva absolut necesar pentu a exprima sentimentele in totalitatea lor. Dansatorul sau dansatoarea trebuie sa fie in stare sa transmita aceste emotii si sentimente publicului in asa fel, incat publicul sa inteleaga frumusetea si scopul dansului, dar mai ales tema si povestea pe care o spune.

Dansurile coreene pot fi impartite in doua categorii: dansuri de la Curtea Regala si dansuri Populare. Cum le spune si numele, dansurile de la Curtea Regala au fost praticate la palat, atunci cand regele a organizat banchete sau alte ceremonii, totodata, prin aceste dansuri, coreenii isi exprimau veneratia fata de rege si se rugau pentru longevitatea lui, dar si pentru viata pasnica si noroc. Dansurile au prosperat foarte mult sub domnia multor regi, insa cand regele Sejong s-a hotarat sa introduca muzica in curtea sa regala, a impartit acestea in doua categorii, “Hyangak jeongjae” (향악 정재) si “Dangak jeongjae” (당악정재). Din categoria “Hyangak jeongjae” faceau parte dansurile coreene native. Pe de alta parte, “Dangak jeongjae” este cunoscut si sub numele de “dans strain”, fiindca dansurile care faceau parte din aceasta categorie proveneau din China. Insa, inainte ca dansurile straine sa fie prezentate regelui, au fost modificate putin.

Dansurile populare in schimb au fost practicate de oamenii de rand. In timp ce cei de la curte luau parte la diferite activitati sau practicau dansurile specifice curtii regale, oamenii simpli se distrau dupa o zi grea cantand si dansand, bucurandu-se de compania celorlalti. Aceste dansuri sunt legate de viata oamenilor, caci prin dansuri si povestea acestora se reflecta viata lor de zi cu zi. De asemenea, oamenii de rand practicau diferite dansuri la diferite ritualuri, iar stilul diferea de la o regiune la alta. In timp ce dansurile de la curte erau artistice, elegante, aveau o coregrafie bine definita si erau prezentate de profesionisti, dansurile populare erau improvizate si create pe loc, oamenii inspirandu-se din evenimente petrecute intr-un moment anume.

Varietatea de dansuri au jucat si inca joaca un rol important in viata coreenilor, le reprezinta nu doar trecutul, ci si cultura. Chiar daca de ani buni in Coreea domina Kpop (Muzica coreeana – Korean Pop) si dansurile moderne, mai ales printre tineri, cele traditionale nu sunt uitate, ba mai mult, sunt organizate multe spectacole peste tot in tara asiatica. Chiar daca de obicei aceste spectacole sunt mai indragite de cei mai in varsta sau cei care au crescut la tara, fiind obisnuiti sau practicand astfel de dansuri, la aceste spectacole participa multi coreeni, indiferent de varsta, fiindca costumele, accesoriile si modul interesant in care sunt efectuate starnesc curiozitatea si atrag oamenii. Voi practicati vreun dans traditional? Daca sunteti curiosi ce tipuri de dansuri traditionale sunt populare si practicate si astazi in Coreea, va invit sa fiti alaturi de noi si saptamana viitoare. ^_^

Cum fiecare tara este reprezentata de o imbracaminte traditionala si in Coreea exista o imbracaminte speciala care reprezinta tara asiatica. Imbracamintea traditionala a Coreei se numeste Hanbok (한복) si este o tinuta care este foarte colorata, asa ca sare in ochi si este populara printre turisti, dar si in strainatate. In Coreea de Nord, insa, aceasta tinuta se numeste Joseonot (조선옷), datorita diferentelor de limbaj.

Nici astazi nu se stie exact de cand exista hanbok, insa se presupune ca dateaza din timpul celor 3 mari dinastii, Goguryeo, Baekche si Silla, fiindca in multe picturi murale din mormintele regilor se pot observa versiunile mai simple de hanbok ce se purtau in vremurile acelea. De-a lungul secolelor, hanbok s-a modernizat, in zilele noastre apar diferite versiuni tot mai sofisticate si la prezentarile de moda, iar actorii si actritele de Hollywood au inceput sa poarte aceasta tinuta pe covorul rosu, dar mai nou si la nunti ca sa impresioneze.

Exista mai multe tipuri de hanbok, pentru ca acestea reprezentau si statutul individului in trecut. Regele si regina purtau un hanbok elegant, specific titlului lor, iar aristocratii (yangbanii) purtau hanbok colorat, acesta reprezentand statutul si finetea acestora. Oamenii de rand insa purtau hanbok-uri simple si lejere, deoarece faceau parte din clasa inferioara si pentru ca trebuiau sa munceasca din greu in fiecare zi. Imbracamintea regelui, a reginei si a aristocratilor erau din matase naturala, fiind foarte elegante, iar a oamenilor de rand din materiale simple, dure, nu numai datorita faptului ca nu isi permiteau sa-si cumpere hanbok care era din matase, ci si faptul ca legea nu le permitea sa poarte hanbok-uri scumpe si extravagante din cauza statutului lor inferior. De asemenea, imbracamintea lor simpla ii deosebea de clasa superioara.

Tinuta consta din urmatoarele articole:

Femei: fusta (치마 – chima), partea superioara a tinutei formata dintr-o bluza scurta cu maneci lungi (저고리 – jeogori), vesta (배자 – baeja) sau vesta lunga purtata pe jeogori (당의 – dangeui), guler alb (동정 – dongjeong), panglica ornamentala care atarna vertical pesta fusta (옷고름 – otgoreum), sosete albe speciale (버선 – beoseon) si incaltaminte (꽃신 – kkotsin).

Barbati: pantaloni (바지 – baji), camasa larga cu maneci lungi (저고리 – jeogori), vesta (배자 – baeja), roba ( 두루마기 – durumagi), palarie speciala (갓 – gat) si incaltaminte (꽃신 – kkotsin).

Chiar si zilele noastre exista hanbok-uri speciale pentru diferite ocazii cum ar fi nuntile (결혼 – gyeorhon), prima zi de nastere a copilului (돌 – dol), sarbatori ca si Seollal (cu aceasta ocazie se poarta 명절 한복 – myeongjeol hanbok) sau Chuseok, dar si inmormantari (la acestea se poarta hanbok negru). Daca vizitati Coreea, chiar puteti avea posibilitatea sa incercati orice tip de hanbok doriti, fiindca sunt locatii unde se pot imprumuta de catre turisti hanbok-uri aproximativ pentru o ora, iar acestia pot sa se plimbe prin zona, purtand aceasta tinuta.

Mai jos puteti sa vedeti tipuri de hanbok:

Hanbok (한복) – purtat cu ocazia sarbatorilor sau altor diferite evenimente

hanbokSursă foto: © Tawatchai Prakobkit | Dreamstime.com

Honrye-bok (혼례복) – hanbok purtat de cuplu la ceremonia de nunta

한복009Sursă foto: Daum

Saekdong-dolbok (색동 돌복) – hanbok purtat de copii la prima lor zi de nastere, care simbolizeaza viata armonioasa

1235724175Sursă foto: Momsdiary

Sangbok (상복) – hanbok purtat la inmormantari de familia indoliata

img_mourning_modernSursă foto: Boram

Simbolul culorilor

In ceea ce priveste aceasta tinuta, accentul cade pe stilul confucianist care s-a pastrat pana astazi si pe culorile vii. Culorile sunt bazate pe cele cinci elemente care reprezinta teoria ying-yang. Cele cinci elemente sunt: focul, apa, metalul, pamantul si lemnul. Asadar cele mai frecvent purtate culori in trecut au fost culoarea rosie (foc), neagra (apa), alba (metal), galbena (pamant) si albastra (lemn). Totodata, coreenii purtau hanbok alb foarte des pentru ca simboliza puritatea, insa in zilele noastre se poarta mai rar aceasta culoare, caci domina culorile aprinse. De asemenea, culoarea neagra nu se mai poarta decat la inmormantari, insa palaria purtata de barbati este singurul articol care este neagru si se poate purta la diferte evenimente. Totusi, celelalte culori mentionate se poarta des, iar un hanbok este si mai frumos si incantator daca este brodat cu flori ca si lotus, bujori, diverse animale ca si tigrul, cocori, lilieci, dragoni etc., sau caractere chinezesti. Totodata, diferitele motive brodate pe hanbok simbolizau fiecare ceva anume, cum de exemplu lotusul simboliza nobilitatea si longevitatea, rodia, care are seminte multe, dorinta pentru copii, iar caracterele chinezesti brodate pe aceasta tinuta insemnau bucurie, viata lunga, bogatie, noroc etc. In prezent, cele mai populare motive sunt cele cu flori sau elemente din natura.

Hanbok poate fi purtat de oricine, indeferent ce forma a corpului avem, caci aceasta tinuta este lejera si astfel este foarte comfortabila. Coreenii considera ca hanbok este o comoara care se poarta pe corp, insa au recunoscut si multi straini ca tinuta asiaticilor este intr-adevar o comoara ce nu exista altundeva si multi isi doresc sa o incerce.

Cum poate multi dintre voi ati observant deja, in dramele (serialele) istorice personajele poarta hanbok, totodata in aceste drame statutul fiecarui personaj este portrertizat extrem de bine. In afara de soldati, care poarte armura, puteti vedea cum arata tinuta regelui si a reginei, a yangbanilor si a oamenilor simpli.

In concluzie, hanbok este o imbracaminte traditionala la care coreenii tin foarte mult si la care nu ar putea renunta niciodata, deoarece le reprezinta nu doar tara, cultura si trecutul, ci si puritatea si frumusetea unor culori si articole de imbracaminte care se imbina perfect, dar care fac referinta si la naturalete.

Ce parere aveti despre tinuta traditionala a Coreei? Ati dori sa aveti posibilitatea sa o incercati si sa intrati in rolul unui/unei personaj/personaje din dramele istorice? ^_^

coreea

 

Astazi, haideti sa invatam putin despre istoria coreenilor! Daca doriti sa stiti ce sarbatoresc coreenii pe 1 martie si de ce, atunci va invit sa participati la aceasta scurta prezentare de istorie. ^_^

“Miscarea de Independenta” (삼일절 – Samiljeol) este o sarbatoare nationala in Coreea si se sarbatoreste pe 1 martie. “Samil” inseamna “trei-unu”, semnificand a treia luna si prima zi a acesteia. “Samiljeol” comemoreaza ziua in care poporul coreean s-a unit si a inceput demonstratii pentru independenta, dar comemoreaza si moartea ultimului rege a Coreei.

In 1894, japonezii au preluat puterea in Coreea, iar in 1895 statul a fost condus de catre japonezi. In anul 1910 insa, statul devine colonia Japoniei, fara niciun fel de rezistenta din partea coreeniilor. Japonezii au impus reguli noi, lipsindu-i pe coreeni de libertate in toate sensurile. Cei care nu au respectat regulile sau se impotriveau, erau pedepsiti de ofiterii japonezi. Acestia aveau voie sa pedepseasca coreenii oriunde si oricand, fara a fi judecati. Coreenii erau supravegheati in continuu, iar daca cineva incalca vreo regula, era pedepsit prin biciuire.

Totusi, 9 ani mai tarziu, in 1919, cand a murit ultimul rege al Coreei, Regele Gojong, cei 33 de lideri ai culturii si religiei coreene doreau sa proclame independenta, asadar au intocmit o declaratie de independenta si incepand cu data de 1 martie (cu putin peste o luna dupa moartea regelui) au inceput sa aiba loc o serie de proteste.

Coreenii s-au adunat, iar cei 33 de lideri le-au citit declaratia de independenta. Mai apoi, cu ajutorul altor coreeni, declaratia de independenta a fost citita si raspandita in fiecare oras. Japonezii au incercat sa-i reprime pe coreeni, insa acestia nu s-au domolit. S-au adunat si s-au unit tot mai multi, au luat parte la numeroase proteste si au continuat sa citeasca declaratia de independenta peste tot in tara. Pe langa proteste, coreenii au mai participat la parade la care au strigat “Manse!”, ceea ce inseamna “Sa traiasca Coreea!” sau “Hai Coreea!” (Long live Korea!; Hurray for Korea!). Aceste proteste si parade nu au fost deloc violente, insa raspunsul japonezilor da.

Intr-un final, 1 an mai tarziu, japonezii au reusit sa-i reprime pe coreeni. Pe parcursul acestui, an au avut loc peste 1.500 de proteste la care au participat in jur de 2 milioane de coreeni, dar cum japonezii aveau un sistem extrem de complex si sever de militie, 7.000 de coreeni si-au pierdut viata, iar alti 16.000 au fost raniti. Peste 45.000 de coreeni au fost arestati si 10.000 au fost condamnati. De asemenea, au fost distruse doua scoli, au fost arse 47 de biserici si multi coreeni si-au pierdut casa, dar si proprietatea.

Cei arestati au fost dusi la Inchisoarea Seodaemun (서대문 감옥), inchisoare care poate fi vizitata si astazi si care le reaminteste coreeniilor de trecut, insa le ofera ocazia si turistilor sa invete despre istoria si trecutul acestora. Unii prizonieri au fost executati in aceasta inchisoare, iar altii au fost torturati.

Chiar daca coreenii nu au reusit sa-si recastige independenta, 1 martie este o sarbatoare nationala, una care este sarbatorita de ambele Coree. Miscarea de Independenta marcheaza un episod important din istoria Coreei, asadar este comemorata in fiecare an prin citirea declaratiei de independenta intr-un parc numit Parcul Pagodei din Seul. Coreea a devenit colonia Japoniei in 1910 si a fost eliberata de sub ocupatia japoneza doar in 1945, ceea ce inseamna ca timp de 35 de ani statul a fost condus de japonezi. In ciuda faptului ca japonezii au fost crunti, totusi dominatia lor a insemnat si progres pentru Coreea in multe aspecte. Voi ce parere aveti despre dominatia unui popor intr-o tara straina? Poate aduce si avantaje?

Aceasta sarbatoare este una dintre cele mai importante din Coreea. Seollal (설날 – se scrie Seol Nal si se citeste Seol Lal) este “Anul Nou Lunar” in Coreea si dupa calendarul lunar, Seollal marcheaza luna noua a anului, deoarece calendarul este bazat pe miscarile lunii. “Seol” inseamna “inceput”, iar “nal” inseamna “zi”, asadar in traducere  inseamna “Prima zi”.

Anul Nou Lunar se sarbatoreste in fiecare an intre 21 ianuarie si 19 februarie, perioada in care apare prima luna noua. Anul acesta, luna noua a aparut pe 7 februarie, asadar coreenii au sarbatorit Seollal intre 7 si 10 februarie, adica ziua de dinainte a sarbatorii, ziua in care este Seollal si ziua de dupa Seollal, sarbatoarea durand de fiecare data trei zile. Se presupune ca poporul coreean a inceput sa sarbatoreasca Seollal ca sa-si manifeste respectul fata de stramosi, iar acestia alunga spiritele rele si ghinionul, si astfel coreenii vor avea noroc si bucurii pe tot parcursul anului.

Aceasta sarbatoare este una oficiala si cu aceasta ocazie fiecare coreean se indreapta spre orasul sau satul sau natal, fiindca Seollal este sarbatorita in familie, iar cel mai important este faptul ca membrii tineri ai familiei trebuie sa-si manifeste respectul fata de membrul sau membrii cei mai in varsta ai familiei. Dupa ce s-a adunat familia, se tin o serie de ceremonii, iar coreenii poarta “hanbok” (한복), tinuta traditionala coreeana.

haine coreene traditionale

Sursă foto: © Tulpahn | Dreamstime.com

Ritualuri/Ceremonii

Primul lucru care se face in dimineata de Seollal este agatarea cat mai sus in casa a unei site speciale, “bokjori” (복조리). In noaptea de Seollal vor aparea niste stafii, “yakwangkwi” (야광귀- stafii luminoase in noapte), iar aceste stafii sunt “mancatori” de papuci, ceea ce inseamna ca daca gasesc pantofi sau papuci care li se potrivesc, ii iau. Daca o stafie iti ia papucii, inseamna ca vei avea ghinion pe tot parcursul anului, iar astfel coreenii isi ascund bine pantofii in noaptea de Seollal. Se presupune ca asezarea sitei in casa va capta atentia stafiilor, iar acestea vor fi tentate sa numere cate gauri are sita si nu o sa se mai preocupe de pantofi. De asemenea, daca coreenii aud cantecul cotofenei dimineata, inseamna ca vor avea noroc in anul nou, insa daca aud o cioara, vor fi ghinionisti.

O alta ceremonie se numeste “charye” (차례), adica “ceremonia oferirii ceaiului”. Fiul cel mai in varsta este cel care tine aceasta ceremonie si de asemenea se inchina in fata celui mai in varsta membru a familiei. Ceea ce urmeaza este arderea tamaii si inca o plecaciune din partea fiului cel mai in varsta. Rolul fumului si al plecaciunii este de a invita spiritele stramosilor sa participle la ceremonie. Totodata, li se ofera spiritelor stramosilor mancare si bautura, dupa care membrii familiei asteapta ca spiritele sa termine ca apoi sa consume si ei preparatele specifice acestei sarbatori alaturi de cei dragi. Pe de alta parte, se mai tine un ritual traditional numita “sebae” (세배). Dupa ce se consuma bunatatile, petrec timp cu familia si tin ritualul “sebae”. Ritualul consta in plecaciuni adanci ceremonioase pe care copiii le fac celor mai in varsta si le ureaza acestora viata lunga, multa sanatate si un An Nou fericit, “Sae hae bok mani badîseyo” (새해 복 많이 받으세요). Apoi copiii primesc un mic cadou care consta in bani de buzunar. Acest cadou se numeste “sebaedon” (세뱃돈), adica “bani de Anul  Nou”.

Cele enumerate fac parte din prima etapa a ceremoniei, etapa care are loc acasa. Cea de a doua etapa consta in vizitarea mormintelor stramosilor, unde membrii familiei se inchina si ofera bautura spiritelor. Datorita acestor ceremonii, spiritele vor fi fericite, asadar vor binecuvanta familia si aceasta se va bucura de un an nou plin de bucurii, sanatate, noroc si fericire.

Mancare

De Seollal se gatesc si se consuma multe bunatati ca si “ddeokguk” (떡국 – supa de rice cake), ”“ddeok manduguk” (떡만두국 – supa cu galuste umplute), “japchae” (잡채 – taietei de cartofi dulci cu legume si carne), diverse fructe (de obicei mere, pere, curmale), diverse “jeon” (전- placinte/clatite pregatite cu legume), “bulgogi galbi” (불고기 갈비 – carne de vita marinata preparata la gratar), dulciuri ca si “hangwa” (한과 – fursec coreean traditional), “yaksik” (약식 – preparat dulce din orez lipicios) si bauturi ca “sikhye” (식혜 – bautura dulce preparata din orez) si “sujeongkwa” (bautura dulce cu gust de scortisoara). Bineinteles, preparatele care ajung pe masa, difera de la o regiune la alta.

Insa, preparatul care nu lipseste niciodata de pe masa cu ocazia acestei sarbatori este “ddeokguk”. Preparatul este special, fiecare coreean trebuie sa consume “ddeokguk” de Seollal pentru ca reprezinta Anul Nou, pietatea filiala, dar si demnitatea. De asemenea, dupa ce coreeanul consuma “ddeokguk”, se considera ca devine cu un an mai in varsta.

Activitati

Deoarece scopul acestei sarbatori este ca familia sa petreaca timp impreuna, pe langa o masa copioasa in familie, membrii familiei vor lua parte si la diferite activitati. Una dintre acestea se numeste “yutnori” (윷놀이). Acesta este un joc de societate, insa in loc de zaruri se folosesc patru bete. Mai multe despre acest joc puteti viziona in videoul de mai jos:

Un alt joc popular este “jegichagi” (제기차기). Pentru acest joc este nevoie de un “jegi”, iar acesta seamana cu un fluturas de badminton si este foarte colorat. “Jegi” este lovit cu piciorul si scopul jocului este ca acesta sa ramana in aer cat mai mult. Cine tine “jegi” in aer cel mai mult, este castigatorul. Mai multe despre “jegi” aici:

Totodata, copiii inalta zmee (연날리기) pe care sunt scrise mesaje, sperand ca astfel pot transmite mesaje zeilor. Pe de alta parte, adultii joaca “Go stop” (고스톱), un joc de carti.  Mai multe despre acest joc puteti afla in videoul de mai jos:

In concluzie, Seollal este o sarbatoare care necesita multa pregatire, insa avantajul este ca familia se aduna si coreenii care de altfel sunt oameni extrem de ocupati, nu numai ca petrec timp pretios impreuna, dar participa si la ceremonii si activitati specifice, dar si interesante.

Voua cum vi se pare aceasta sarbatoare? Daca ati avea ocazia, ati dori sa luati parte la o astfel de sarbatoare? Impartasiti-va opiniile cu noi.  ^_^