sarbatoare

In tara noastra, un tanar devine adult imediat ce implineste 18 ani. In Coreea, lucrurile stau diferit. In tara asiatica, tinerii devin “oarecum” adulti, la 19 ani, iar oficial, la 20 de ani. Sa vedem la ce ma refer prin termenii “oarecum” si “oficial”.

Coreea este o tara in care regulile trebuie respectate cu desavarsire. Daca se incalca vreo regula, individul va fi pedepsit si nu va fi acceptat de societate. Dispretul fata de el poate sa-i afecteze toata cariera, iar in cazul in care isi cauta loc de munca, renumele prost il va impiedica sa fie angajat la o companie renumita la care ravnea si a studiat din greu.

Dar ce legatura au toate acestea cu termenii mentionati mai devreme? Pana ce un coreean nu implineste 19 ani, sunt lucruri pe care nu are voie sa le faca. Aici, nu ma refer doar la condus, ci si la urmatoarele: nu au voie sa bea, sa fumeze, sa petreaca timpul in cluburi, sa stea afara pana tarziu sau sa se uite la filme erotice. Acest lucru nu inseamna ca tinerii vor si respecta aceste reguli in totalitate. Cand esti adolescent, in loc sa respecti regulile, iti place mai mult sa le incalci. Chiar si asa, regulile trebuie “incalcate in secret”, caci de afla cineva bagacios, poate sa-i denunte pe acesti indivizi.

Sursa foto: Smart.gameshot.net

Acestia nu numai ca ajung la politie, dar vor fi sunati parintii acestora care apoi trebuie sa vina sa ii ia acasa, dar nu inainte sa-si ceara scuze in numele copilului. Uneori, trebuie sa plateasca o amenda, totodata, vor fi certati de oamenii legii si acestia le vor si cere sa-si educe copiii mai bine daca doresc ca acestia sa se integreze in societate si sa fie respectati si apreciati de ceilalti. Da, asa de seriosi sunt coreenii atunci cand se ajunge la astfel de cazuri.

Cand coreenii implinesc 19 ani, acest lucru inseamna ca pot deja sa guste putin din bauturile alcoolice sau sa se uite la filme care sunt interzise celor sub 19 ani. Dar, tot nu au voie inca sa vizioneze filme extrem de vulgare sau filme de actiune ori de horror extreme.

Insa, cand coreenii ajung la varsta de 20 de ani, se considera a fi adulti in toata regula, responsabili si cu responsabilitati, adulti care urmeaza sa reprezinte Coreea, dar si viitorul prosper al acestei tari. Cand ating acest stadiu al vietii, isi castiga libertatea si drepturile, pot lua propriile decizii, pot fuma, bea si pot viziona filmele pe care pana acum nu au avut voie sa le vizioneze sub nicio forma. Facand toate acestea, fiind deja adulti, nu o sa fie judecati de nimeni.

Sursa foto: Teacherspage.wordpress.com

Pe de alta parte, in fiecare an, in luna mai, se tine o ceremonie care este dedicata persoanelor care au devenit majore. Aceasta sarbatoare se numeste “Ziua majoratului”, in coreeana “Seongnyeon eui nal” (성년의 – se pronunta “Songnyon e nal”). Aceasta are loc in luna mai, in a treia zi de luni a acesteia.

Mai demult, sarbatoarea se tinea la tara unde se adunau toti tinerii care urmau sa devina adulti in mod oficial prin intermediul unei mici ceremonii. Tinerii adulti purtau imbracaminte traditionala speciala acestei ceremonii si se inchinau in fata celor mai in varsta. Acestia ii felicitau si le tineau un mic discurs despre viata si responsabilitati, dupa care tinerii incheiau ceremonia gustand alcool mai concentrat pentru prima oara in viata lor. Bautura marca sfarsitul ceremoniei si primul pas al tinerilor in viata ca si adulti.

Sursa foto: Kdcblog.tistory.com

Sursa foto: Dmbnews.kr

Insa, dupa traditia moderna si datorita influentelor occidentale, cu ocazia implinirii a 20 de ani, tanarul coreean/tanara coreeanca va primi 3 cadouri diferite. Cadourile care reprezinta majoratul sunt parfumul, un buchet de trandafiri rosii (20 de fire mai precis) si daca este norocos individul, un sarut. Parfumul este simbolul amintirii, daruind parfum, ii cerem individului sa nu ne uite. In cazul trandafirilor rosii (mai nou se daruiesc nu numai tradafiri rosii), cele 20 de fire nu reprezinta numai varsta de adult, ci si frumusetea, bucuria, pasiunea si dorinta. Si in ultimul rand, in ceea ce priveste sarutul, acesta reprezinta iubirea eterna sau o promisiune.

Sursa foto: Ilovepostbox.tistory.com

Sursa foto: Luledielli.al

Sursa foto: Ilovepostbox.tistory.com

Se tin ceremonii si in prezent, dar acestea sunt mult mai diferite fata de cele ce aveau loc in trecut. Cei care nu doresc sa participe la ceremonie, sarbatoresc majoratul cu o cina copioasa in oras si cu bauturi, ba mai mult, si cu cadouri care de cele mai multe ori constau in gadgeturi performante, bijuterii, genti scumpe, pantofi etc.

In Coreea, majoratul se considera a fi un moment important in viata. Se spune ca varsta de 20 de ani este varsta cea mai frumoasa, cand tinerii trebuie sa se bucure de fiecare moment al vietii. Pe de alta parte, acestia trebuie sa se gandeasca amanuntit la viitorul lor. Spera ca studiatul incontinuu va da roade si vor putea intra la o facultate renumita, iar dupa aceasta se vor stradui sa se descurce cat mai bine ca apoi sa fie angajati la cele mai mari si renumite companii. Astfel vor putea sa aiba un job bun, vor putea sa-si rasplateasca familia pentru tot ajutorul oferit pe parcursul a mai multor ani si vor avea si un viitor stralucit.

 

craciunul in coreea

Craciunul este o sarbatoare relevanta peste tot in lume si multi asteapta cu nerabdare Ajunul Craciunului, adica ziua de 24 decembrie. Este o sarbatoare care ne incalzeste inima si care se petrece in familie. Fiecare familie se apuca de gatit, dorind sa-si surprinda copiii, rudele si membrii familiei care locuiesc in strainatate, dar care revin acasa de Craciun ca sa petreaca alaturi de familie. Cu toate ca este o sarbatoare cand se cadorisesc membrii familiei, dar si prietenii, cadoul cel mai de pret este acela de a fi capabili sa sarbatorim alaturi de cei dragi.

Fiind multi crestini in Coreea, sarbatoresc si acestia “Craciunul”. In coreeana, sarbatoarea se numeste “Seongtanjeol” (성탄절) si coreenii ureaza “Craciun fericit” astfel: “Seongtanjeol jal bonaeyo!” (성탄절 보내요!) Acesta literalmente inseamna: “Sa ai un Craciun fericit!”. Dar, coreenii mai ureaza “Craciun fericit” si intr-un alt fel. Ei mai spun si “Meri Keuriseumaseu” (메리 크리스마스! – se pronunta “Meri cârisîmasî”) si ma gandesc ca v-ati dat seama ca au preluat aceasta urare din engleza. 🙂

Desi strainii cred ca asiaticii nu sarbatoresc Craciunul datorita religiei lor (majoritatea sunt budisti, samanisti, confucianisti etc.), se inseala amarnic. Numarul crestinilor in Coreea creste in fiecare an, acest lucru insemnand ca se sarbatoreste si Craciunul, fiind o sarbatoare nationala.

Strazile Coreei, magazinele si cladirile supradimensionate sunt decorate ca si in alte tari. Sunt si multe evenimente de Craciun la care pot participa coreenii, mai ales cuplurile. Ca si la noi, coreenii se duc la biserica, se roaga si sarbatoresc nasterea lui Iisus, iar copiii tin spectacole specifice sarbatorii. Dupa asta, petrec Craciunul in familie sau alaturi de prieteni cu o cina copioasa, cadouri si buna dispozitie.

christmas-2

Sursa foto: Sbs.com.au

Totusi, chiar daca coreenii au preluat din traditiile occidentale, sunt si diferente. De exemplu, sunt preparate si bauturi specifice Craciunului care pur si simplu sunt de negasit in Coreea. Multora le place sa ciocneasca cu un paharel de lichior de oua, insa acesta nu exista in tara asiatica. Strainii care petrec aceasta sarbatoare in Coreea si nu vor ca aceasta bautura sa le lipseasca de pe masa, atunci vor fi nevoiti sa o pregateasca ei insisi. De asemenea, daca vor sa surprinda oaspetii cu un curcan rumenit, umplut cu bunatati, e putin probabil sa gaseasca unul in Coreea. Insa, daca gasesc cu dificultate undeva, trebuie sa plateasca o suma piperata pentru acesta. Ceea ce nu se mai pot gasi in aceasta tara asiatica sunt dulciurile mentolate si cu gusturi specifice Craciunului.

??????????????????????????????????????????????????

Sursa foto. Isplus.live.joins.com

Am mai amintit ca aceasta sarbatoare se sarbatoreste in familie, acesta fiind si spiritul Craciunului, nu-i asa? Insa, privind Caciunul si obiceiurile cunoscute, diferenta cea mai mare fata de alte tari este aceea ca, in Coreea, Craciunul nu este o sarbatoare de familie, cum ar fi Seollal sau Chuseok, ci mai degraba o sarbatoare pentru tineri indragostiti si in general cupluri. Da, exista si familii care sarbatoresc Craciunul ca si americanii sau europenii, insa, majoritatea coreenilor sarbatoresc cu sufletul pereche, petrecand in coltisoarele romantice ale Coreei. Surprinzator, nu credeti? Sau poate ca nici nu este asa de surprinzator. De ce? Pentru ca deja stiti ca sarbatorile ca si Seollal si Chuseok sunt cele mai importante pentru coreeni, cu ocazia acestora se pregatesc cel mai mult, se aduna si sarbatoreste impreuna toata familia.

Asadar, de Craciun, indragostitii iau cina la un restaurant, intr-un mediu romantic, participa la diferite festivitati de Craciun sau parade, petrec timpul la patinoar sau pur si simplu se duc la munte unde se dau cu sania si schiaza. Pe de alta parte, nu se prea vad lumini de Craciun care sa palpaie in fata caselor, apartamentelor, coreenii nu decoreaza brazi si nici cantece de Craciun nu se prea aud pe strazi, insa, in marile orase, decoratiuni si brazi uriasi sunt in mai multe locuri.

christmas-4

Sursa foto: Korvia.com

Pe de alta parte, exista cantece foarte dragute despre Mos sau despre renul magic al acestuia, Rudolph. Vedeti care sunt aceste cantece populare si simpatice. 🙂

Jingle Bells in versiune coreeana

Cantec despre Mos Craciun

Cantec despre Rudolph

Chiar daca Coreea isi are diferite particularitati privind aceasta sarbatoare si chiar daca coreenii au sarbatori mai importante ca aceasta, nu inseamna ca o parte din ei nu se bucura de Craciun si de spiritul acestuia. Le face placere si lor sa petreaca o zi mai speciala in timpul iernii, chiar daca sarbatoresc diferit fata de restul lumii. Noi o sa petrecem Craciunul cu siguranta alaturi de cei dragi. Va doresc Craciun Fericit in avans!!! ^_^

mos craciun coreea

Ne-a batut iarna la usa si toti ne gandim deja la sarbatori, timpul petrecut in compania celor dragi, mancare multa, prajiturele si dulciuri diferite, dar si cadouri. Desi nu cadourile sunt ceea ce marcheaza sarbatorile, ci timpul petrecut cu familia, se obisnuieste sa cadorisim persoanele dragi. Sarbatorile incep cu venirea lunii decembrie si asteptam “Mosul” chiar in prima saptamana a acestei luni.

Credeati ca “Mosul” nu exista in Coreea? V-ati inselat atunci. 🙂 Nu este cunoscut sub denumirea de “Mos Nicolae” si ziua onomastica al lui Sfantul Nicolae nu exista in aceasta tara, dar, este cunoscut ca si “Mosul”. Coreenii sarbatoresc ziua de 6 decembrie si “Mosul” ii viziteaza si aici pe copii si le aduce cadouri. Intr-adevar, o parte dintre coreeni sunt budisti, samanisti, confucianisti, dar sunt si multi crestini si chiar incep sa fie tot mai multi in tara asiatica. Sunt multe biserici pentru crestini in Coreea si coreenii crestini, daca le permite timpul, chiar frecteventeaza acestea de mai multe ori pe saptamana. In acest fel, o parte din coreeni il sarbatoresc pe “Mosul”, dar si “Craciunul”. Asadar, pe 6 Decembrie, copiii sunt cei mai fericiti, deoarece ca si la noi, primesc dulciuri, fructe, chiar si bani de buzunar. Chiar daca “Ziua Mosului” nu se sarbatoreste cu acelasi entuziasm ca la noi sau in alte tari, coreenii au inceput sa preia aceste traditii. Astfel, isi bucura micutii cu dulciuri sau ii duc la festivitati unde pot sa-l intalneasca pe Mos si sa ia parte la multe activitati.

In coreeana “Mosul” este “Santa Harabeoji” (산타 할아버지 – se pronunta “Santa Halabeoji”). “Santa” este preluat din engleza, iar “Harabeoji” inseamna “Bunic”, deci literalmente “Santa Harabeoji” inseamna “Bunicul Santa” sau mai simplu, “Mosul”. Dupa cum stiti, la noi Mosul cauta pantofii curati in care lasa dulciuri copiilor, insa, in Coreea, vizita acestuia este mai diferita. Da, in unele familii el “lasa” bunatati micutilor, dar cele mai multe familii sarbatoresc aceasta zi in aer liber, unde copiii pot vedea nenumarati Mosi. Da, ati inteles bine. In Coreea se tin festivitati speciale si multi coreeni se imbraca in Mos si se plimba impreuna pe strazi, bucurand micutii. Totodata, la acest eveniment copiii sau chiar toata familia, pot participa la activitati.

Pe langa fapul ca multi coreeni se costumeaza ca si Mosul, iau parte la spectacole pe care nu le vedem in tara noastra. De exemplu, acesti Mosi tin spectacole la care prezinta miscari “taekweondo”. Ce a mai intinerit Mosul. Se misca fara probleme si distreaza spectatorii prin miscari dificile si iuti. 🙂

santa-claus-2

Sursa foto: Nationalpost.tumblr.com

Totodata, la acest festival se tine si o parada a pinguinilor. Acestia sunt imbracati in hainute care sunt la fel ca si ale Mosului si se plimba impreuna cu nenumaratii Mosi, atragand multimea cu dragalasenia lor. Aceste parade sunt de neuitat nu numai pentru coreeni, in special pentru copii, dar si pentru straini, deoarece la acest eveniment participa foarte multi turisti. Mi se pare ca strainii sunt cei care isi impartasesc coreenilor din traditiile lor de fiecare data, iar acestia le preiau putin cate putin si sarbatoresc alaturi de tot mai multi straini in fiecare an.

santa-claus-3

Sursa foto: Metro.co.uk

Ceea ce mai este interesant la acest eveniment este faptul ca o parte din Mosi sarbatoresc la un acvariu urias. Exact, ei se scufunda intr-un acvariu enorm unde inoata si se joaca cu pestii, fac acrobatii, distrand in felul acesta spectatorii. Asa ceva nu vedeti oriunde. 🙂

santa-claus-4

Sursa foto: English.sina.com

Asadar, o parte din coreeni sarbatoresc in aer liber, iar ceilalti acasa, cadorisind copiii, mancand dulciuri sau sarbatorind la biserica, unde micutii ii canta Mosului sau ii ofera o mica serbare. In aceasta perioada se tin si cursuri speciale la care pot participa copii unde invata sa pregateasca cadouri Mosului. De multe ori cursurile sunt tinute chiar de Mos, iar cadourile pregatite vor ajunge la alti copii, mai concret, la familii nevoiase ca sa se poata bucura si acestia si sa aiba ocazia sa simta spiritul sarbatorilor.

Ce mai trebuie sa stiti despre Mosul coreean este ca asiaticii il portretizeaza ca si o persoana coreeana. Da, se imbraca in rosu si alb si poarta barba lunga si alba ca si Mosii din alte tari, insa, exista si Mosul lor coreean. Acesta seamana cu un “yangban”, adica cu un “nobil”, avand barba mai scurta si ascutita si poarta palaria traditionala care se numeste “gat” ( – in coreeana se scrie “gas”).

santa-5

Sursa foto: Learnsomethingneweverydaywithdanix.blogspot.ro/

Mosul este asteptat de toti copiii, acestia stiind ca vor primi bunatati. Daca la noi in tara, cu apropierea sarbatorii puteti vedea peste tot dulciuri, jucarii si decoratiuni, atunci in Coreea nu se pune accent chiar asa de mare pe toate acestea. Veti putea gasi insa dulciuri care se vand in special cu aceasta ocazie si veti vedea si multe decoratiuni specifice.

chuseok

Va amintiti de “Seollal” (Seolnal), adica Anul Nou Lunar, cea mai mare si importanta sarbatoare a coreenilor? Ei bine, chiar daca exista nenumarate sarbatori si festivaluri in Coreea pe parcursul anului, o alta sarbatoare de maxima importanta este “Chuseok” (추석). Acesta inseamna “Ziua Recunostintei” (in trecut se numea “Hangawi” – 한가위), dar si “Ziua Recoltei”.

“Chuseok” se sarbatoreste odata cu venirea toamnei, pe data de 15, in luna a 8-a, dupa calendarul lunar, mai precis, in ziua in care va fi luna plina. Luna plina va fi pe data de 15 septembrie, asadar, “Chuseok” va fi sarbatorit intre 14-16 septembrie.

Cum se intampla si de “Seollal”, de “Chuseok”, coreenii isi viziteaza localitatea natala si familia ca sa petreaca timp cu aceasta si sa se bucure de o masa imbelsugata. Din acest motiv, in fiecare an, acestia se confrunta cu un trafic din care scapa doar dupa 10-15 ore. Ca si de “Seollal”, persoanele cele mai in varsta sunt vizitate de restul familiei, iar tinerii trebuie sa-si arate nu doar respectul fata de ei, dar si pietatea filiala. De asemenea, trebuie sa se inchine in fata stramosilor (조상 – “Josang”), ceea ce inseamna ca inainte de data de 15, se vor duce toti la locul de odihna al stramosilor. Acesta va fi curatat, dupa care se vor inchina in fata acestora si le vor oferi bautura (Soju), dar si alte bunatati, sperand la o viata linistita si noroc.

Cu ocazia acestei sarbatori, magazinele sunt pline cu bunatati si cadouri. Cei care nu au timp sa gateasca si sa se pregateasca pentru aceasta sarbatoare (mai ales ca pregatirile trebuie sa inceapa macar cu o saptamana inainte de “Chuseok” ca totul sa fie pus la punct si gata la timp), atunci nu trebuie sa se ingrijoreze, caci gasesc tot ce au nevoie la magazine. Insa, chiar daca mancarea este la un pret mai acceptabil, majoritatea cadourilor sunt scumpe. Deoarece toate sunt ambalate foarte frumos, acestea reprezinta un cadou perfect de daruit pentru varstnici, aratandu-si recunostinta fata de ei. Pe parcurs, aceste traditii au evoluat o data cu umanitatea, asa ca, mai nou, se obisnuieste ca si sefii sau alti apropiati sa primeasca cadouri.

Ritualuri

In dimineata sarbatorii, coreenii vor tine un ritual pentru stramosi care se numeste “Charye” (차례) si care este ceremonia ceaiului. Despre aceasta ceremonie puteti citi si in articolul despre “Seollal”. Pe scurt, coreenii cred ca spiritul stramosilor va fi intotdeauna alaturi de ei si astfel, tinand aceasta ceremonie si oferindu-le nu doar ceai, dar si o masa copioasa, dau dovada de faptul ca nu au uitat de ei, ba mai mult, le este dor de acestia. Prin intermediul acestei ceremonii si respectul aratat fata de stramosi, acestia vor putea sa se odihneasca in liniste in continuare, iar urmasii vor beneficia de noroc, sanatate si de o viata buna. In caz contrar, nerespectarea acestei ceremonii ar duce la supararea stramosilor, iar in loc de noroc, o sa aiba parte de ghinion si greutati tot restul anului. Trebuie sa mentionez, ca aceasta ceremonie se tine acasa. Mai sunt inca doua ceremonii, “Seongmyo”(성묘) si “Beolcho” (벌초), ceremonii care au fost mentionate pe scurt mai sus. Asadar, dimineata se tine ceremonia “Charye”, dupa aceasta, familia petrece timp impreuna, consumand bunatati. Cu o zi sau chiar mai multe inainte de data de 15, coreenii iau parte si la celelalte doua ceremonii. “Seongmyo” care inseamna “a se inchina in fata stramosilor”, iar “Beolcho” care inseamna “a curata mormantul de buruieni”.

De ce se numeste “Chuseok” si “Ziua Recoltei”?

In trecut, coreenii se adunau sub luna plina ca sa le multumeasca stramosilor pentru o recolta bogata. Cu aceasta ocazie, au sarbatorit, au cantat si au dansat sub luna plina. Femeile erau cele care cantau si dansau. Acestea, purtand “Hanbok”, efectuau un dans care se numeste “Kanggangsullae”. Femeile, prin dansul lor, portretizau fazele lunii. Despre acest dans puteti sa aflati mai multe din articolul “Dansurile traditionale in Coreea – Partea a III.-a – Dansuri Populare”. Acest obicei exista si in prezent si aceste dansuri pot fi vizionate de turisti daca se afla in Coreea in aceasta perioada. Insa, nu este o ideea foarte buna sa “deranjati” coreenii in timp ce acestia sarbatoresc. Pentru ei este foarte importanta aceasta sarbatoare si faptul ca isi pot arata gratitudinea fata de stramosi, asa ca ar fi nepoliticos sa luati parte la ceremonia lor, fara sa fiti invitati si mai ales daca nu faceti parte din familie. Pastrati-va bunele maniere si nu va intristati, caci sunt multe spectacole pe parcursul anului cand aveti ocazia sa vedeti diferite dansuri coreene, printre care si “Kanggangsullae”. ^_^

Mancaruri specifice

Pe langa multe bunatati coreene traditionale care se vor afla pe masa festiva, un preparat specific si reprezentant al sarbatorii este “Songpyeon” (송편), care este un desert. Acestea sunt prajiturele preparate din faina de orez glutinos, umplute cu diferite tipuri de nuci macinate: alune, migdale, nuca, caju, seminte de susan, dar chiar si “pat”, adica “pasta de fasole dulce rosie”. “Songpyeon” au forma lunii, portretizand fazele acesteia, totodata sunt pregatite la aburi, fiind asezate pe ace de pin, preluand aroma placuta a acestora. Prajiturelele originale sunt albe, insa pentru a fi mai apetisante, sunt colorate cu coloranti alimentari. Un alt desert consumat cu ocazia acestei sarbatori este “Hangwa” (한과). Este un desert colorat, pregatit din faina de orez, fructe, miere, si contine si diverse radacini.

Songpyeon

songpyeon-1

Sursa foto: Daum.net

songpyeon-2

Sursa foto: Daum.net

songpyeon-3

Sursa foto: Samsungcekorea.com

songpyeon-4

Sursa foto: Maangchi.com

Pentru cei care doresc sa pregateasca “Songpyeon”, in videoclipul de mai jos, este explicata reteta pas cu pas:

Hangwa

hangwa-1

Sursa foto: Naver.com

hangwa-2

Sursa foto: Hwaseongcity.tistory.com

O alta mancare specifica este “Japchae” (잡채), adica taietei din cartofi dulci cu multe legume si carne, dar se consuma si “Jeon” (), care sunt placinte coreene. Placintele sunt preparate din cartofi, dovlecei, legume si chiar si fructe de mare.

Japchae

japchae-1

Sursa foto: Lkkkorea.com

Jeon

jeon-1

Sursa foto: Insightofgscaltex.com

jeon-2

Sursa foto: Hwarang.or.kr

Pe langa dansul “Kanggangsullae”, de “Chuseok”, coreenii mai practica si “Ssireum” (씨름). Acesta este un sport, o versiune traditionala a ”wrestling”-ului. Nu este violent si cel mai bine seamana cu sumo-ul practicat de japonezi.

Kanggangsullae

kanggangsullae

Sursa foto: Datanews.co.kr

Ssireum

ssireum-1

Sursa foto: Ogena.net

ssireum-2

Sursa foto: Yourdailykorean.blogspot.ro

Din videoclipul de mai jos veti putea intelege mai bine cum decurge sarbatoarea si care sunt obiceiurile.

 Asadar, “Chuseok” este o sarbatoare semnificativa in Coreea, iar pe perioada acesteia orasele mari se golesc si chiar par pustii. Multi turisti curiosi cred ca nu au cum sa participe la aceasta sarbatoare, insa, exista locatii care le ofera ocazia sa ia parte la multe activitati si jocuri de “Chuseok”. ^_^

De aceasta data, va voi prezenta o bucatica din istoria Coreei, mai precis, o sa aflati ce inseamna si de ce este importanta „Ziua Eliberarii Coreei” pentru coreeni. Data de 15 august marcheaza ziua in care a fost, in sfarsit, eliberata Coreea de sub ocupatia japoneza.

Este astfel o zi extrem de importanta pentru coreeni si se comemoreaza in fiecare an. In coreeana, „Ziua Eliberarii Coreei” se numeste „Gwangbokjeol” (광복절). Coreea a fost eliberata de sub 35 de ani de ocupatie japoneza in 1945, 15 august (in 1910 statul a devenit colonia Japoniei fara niciun fel de rezistenta) si 3 ani mai tarziu, in 1948, pe aceeasi data, a fost infiintata Republica Coreeana in Sud, sub conducerea lui Lee Seungman (이 승만) si Republica Democrata a Poporului Coreean in Nord, sub conducerea lui Kim Ilsung (김 일성). Coreenii comemoreaza pe aceasta data nu doar “Ziua Eliberarii Coreei”, ci si formarea Republicii Coreene si a formarii Republicii Democrate a Poporului Coreean.

Asiaticii sarbatoresc acest eveniment mare tinand multe festivitati, parade si steagul national flutura pe fiecare strada a Coreei, este inaltat chiar si in curtile coreeniilor sau flutura pe casa/apartamentul acestora. Prin aceste evenimente si inaltarea steagurilor isi arata acestia respectul fata de toti coreenii care au luptat in trecut pentru libertatea tarii, dar si fata de cei care au avut atat de suferit sub conducerea japonezilor.

Coreenii au trait o perioada foarte grea pe parcursul anilor in care tara a fost condusa de japonezi, deoarece au fost nevoiti sa traiasca dupa regulile lor si nu numai. Barbatii au fost nevoiti sa lupte de partea japonezilor, fortati sa munceasca din greu si in conditii vitrege pentru acestia, iar in cazul femeilor, multe au cosmaruri si in present, datorita faptului ca au fost fortate sa fie femei de confort pentru japonezi, fiind tratate extrem de crud de acestia, neavand pic de remuscare. Pe scurt, coreenii au fost tratati ca niste sclavi, asadar, dupa atatia ani, a fost o bucurie si o mare usurare sufleteasca pentru ei cand au putut sa fie din nou liberi si aveau sa inceapa o noua viata, in stilul coreean.

Ziua Eliberarii Coreei 2

Daca va amintiti, in articolul intitulat „Miscarea de Independenta in Coreea”, am mentionat ca populatia coreeana a intocmit o declaratie de independenta in 1919 si ca pe data de 1 martie coreenii au inceput o serie de proteste. Totusi, japonezii nu au acceptat cerintele coreeniilor si le-au pus piept de fiecare data, multi au pierit si astfel coreenii nu au avut alta optiune, decat sa se retraga si sa-si accepte soarta intr-un final. Insa, cumva, dupa 35 de ani, in 1945, coreenii si-au recastigat independenta, datorita faptului ca Uniunea Sovietica a declarat razboi impotriva Japoniei dupa ce a cucerit Coreea si Manchuria intr-o singura zi. Totodata, americanii, dorind sa incheie razboiul, au aruncat doua bombe atomice in Japonia (prima in Hiroshima si apoi, dupa 3 zile, in Nagasaki) care au provocat o pierdere mare acestei tari si intr-un final, japonezii erau nevoiti sa se predea aliatilor celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Coreea si-a recastigat libertatea si independenta, dar din pacate, tara a fost impartita in doua si in 1948 s-au format guverne diferite in cele doua Coree. Impartirea trebuia sa fie temporara, dar in 1948 in Coreea de Nord s-a format Republica Democrata a Poporului Coreean, iar in Coreea de Sud, Republica Coreeana si pana in prezent impartirea a ramas permanenta. Sovieticii l-au sprijinit pe Kim Ilsung (김 일성), asadar acesta a devenit liderul/conducatorul Coreei de Nord, tara care este si in prezent o tara comunista si extrem de izolata. In Coreea de Sud, Lee Seungman a devenit primul presedinte al Coreei, in mod oficial si corect.

De obicei, datele si denumirea sarbatorilor coreene difera in Coreea de Sud si Coreea de Nord. Acest lucru se datoreaza faptului ca cei din Coreea de Nord doresc sa fie total diferiti fata de cei din Sud. Totusi, aceasta sarbatoare este una care este sarbatorita pe aceeasi data in ambele Coree, dar daca in Coreea de Sud sarbatoarea se numeste Gwangbokjeol” (광복절), atunci in Coreea de Nord se numeste Jogukhaebang eui nal” (조국해방의날 – se pronunta „Jogukhaebang e nal”). Literalmente, „Gwangbokjeol” inseamna „Ziua Restaurarii Luminii”, iar in Coreea de Nord „Jogukhaebang eui nal” inseamna „Ziua Eliberarii Patriei”. Chiar daca cele doua Coree sarbatoresc pe aceeasi data, diferente sunt si asa, dupa cum se poate observa la denumire.

In concluzie, coreenii au suferit extrem de mult, o perioada lunga sub ocupatia japoneza si recastigarea libertatii a marcat foarte tare istoria Coreei, mai ales ca aceasta tara a fost impartita in doua si de atunci cele doua Coree nu s-au putut intelege nicicum. Astfel, unirea celor doua Coree intr-una singura se lasa, din pacate, asteptata. Chiar si asa, coreenii privesc si partea pozitiva a lucrurilor si sarbatoresc „Ziua Eliberarii Coreei” cu entuziasm, aratandu-le spiritelor celor decedati ca nu i-au uitat si ca ii vor respecta pentru totdeauna.

La noi in tara sarbatorim Ziua Mamei pe 8 martie, deodata cu ziua femeii. In Coreea, in schimb, se sarbatoreste Ziua Parintilor in luna mai, deoarece nu trebuie sa uitam nici de tatici.  Ziua Parintilor in coreeana se numeste “Eobeoi nal” (어버이 날 – se pronunta Oboi nal) si este sarbatorita pe 8 mai. Deoarece in luna mai se sarbatoresc copiii (5 mai) si parintii, luna este desemnata ca si “luna familiei”. Aceasta sarbatoare in trecut nu era cunoscuta ca si Ziua Parintilor, ci ca si Ziua Mamei. A fost introdusa in Coreea in anul 1956 de misionarii Statelor Unite, iar presedintele Lee Seungman (이 승만) a decis ca aceasta zi va fi sarbatorita pe 8 mai. Insa, cu trecerea anilor taticii au inceput sa fie invidiosi cand vedeau copiii sarbatorindu-si doar mamele, asa ca doreau si ei o zi care sa fie doar a lor. Datorita acestui lucru, din 1973 sarbatoarea a fost denumita Ziua Parintilor, iar astfel puteau fi sarbatoriti ambii parinti. Respectul pentru parinti si pietatea filiala sunt foarte importante in Coreea, asadar Ziua Parintilor este indragita de multi.

Cu ocazia acestei sarbatori, copiii daruiesc parintilor garoafe rosii, floarea care reprezinta sarbatoarea, dar de multe ori parintii primesc si trandafiri. Copiii pregatesc o garoafa din hartie pe care parintii o vor purta la piept, dar de asemenea ataseaza de multe ori un buchet mic de flori, in care floarea dominanta este garoafa. Se daruiesc in preponderenta garoafe rosii, dar de asemenea roz si albe. Motivul este ca fiecare culoare semnifica altceva. Garoafa rosie semnifica ca ambii parinti sunt in viata, cea roz semnifica faptul ca doar un parinte este in viata, iar cea alba semnifica ca din pacate ambii parinti sunt decedati. Chiar si asa, copiii doresc sa-si onoreze parintii cumparand garoafe albe. Pe langa flori, parintii mai primesc bani si daca nu petrec acasa, atunci familia mananca la restaurante. Insa cadourile pot fi diverse si de obicei magazinele, totodata strazile, sunt pline de cadouri dragute si speciale.

20140507_225427-1

Sursa foto: Chrissantorsa 

pday15

Sursa foto: Bossyuni 

Parintii sunt cei care daruiesc totul, iubesc cu tot sufletul si se sacrifica de dragul copiilor, asadar cu ocazia acestei sarbatori, copiii isi pot arata recunostinta. Ziua Parintilor este o sarbatoare frumoasa prin intermediul careia familia poate sa petreaca mai mult timp impreuna. Ce frumos ar fi daca taticii ar fi sarbatoriti impreuna cu mamicile si la noi, nu-i asa? ^o^

Stiti ce au sarbatorit coreenii pe 5 aprilie? ^_^ In Coreea, in fiecare an, pe data de 5 a lunii aprilie, coreenii sarbatoresc Ziua Arborelui. Aceasta asa-numita sarbatoare exista in mai multe parti ale lumii si rolul acesteia este aceea de a planta cat mai multi copaci. Din pacate, in fiecare zi multi copaci sunt taiati si padurile sunt nimicite fara nicio ezitare. Oamenii nu se gandesc ca arborii sunt cei care ne ofera cea mai mare cantitate de oxigen si care ne purifica aerul zi de zi. Chiar daca unii inca nu isi dau seama ca prin taierea copacilor si neplantarea altora pun in pericol nu doar natura, dar si viata lor, cand intr-un final o sa realizeze gravitatea acestei probleme, s-ar putea sa fie deja prea tarziu. Chiar daca in acest moment ei nu constientizeaza aceasta problema, in curand o sa-i sperie ideea ca s-ar putea intampla ca in viitor sa ramanem fara padurile unde ne-am petrecut copilaria si unde puteam sa ne bucuram de aerul curat si de liniste.

Un copac este taiat intr-un timp foarte scurt, insa chiar daca sunt plantati altii, le trebuie ani de zile buni pana ce vor creste. Tocmai de aceea, propun sa ne indragim padurile si sa plantam cati mai multi copaci cum fac si coreenii. In Coreea, Ziua Arborelui este cunoscuta ca si “Sikmogil” (식목일) care literalmente inseamna “Zi de plantare a copacilor”. Cum de obicei in fiecare tara aerul este contaminat cu diferite substante, coreenii planteaza arbori in luna aprilie a fiecarui an, deoarece si-au dat seama ca acestia nu numai curata si improspateaza aerul, dar ajuta si la “blocarea” inundatiilor si sunt utili impotriva altor dezastre, dar mai ales, pastreaza natura in viata si le ofera o viata mai sanatoasa oamenilor. Asadar, in prezent, in Coreea, plantarea arborilor este promovata si efectuata in scoli, locuri de munca, armata, sate, orase etc.

Intre anii 1910-1945, cand Coreea era sub ocupatie japoneza, multe paduri au ars si multi copaci au fost taiati pentru constructii, asadar in 1949 s-a infiintat sarbatoarea plantarii copacilor, “Sikmogil”. De asemenea, in anii 1950-1953, cand a avut loc razboiul coreean, nenumarati copaci au fost pur si simplu nimiciti, astfel, de atunci, plantarea copacilor s-a raspandit tot mai mult in tara asiatica. Sarbatoarea a fost abolita in anul 1960, dar dupa un an a fost din fericire reinfiintata. In 2006, “Sikmogil” insa si-a pierdut statutul de sarbatoare oficiala, dar faptul ca asiaticii continua sa sarbatoreasca aceasta zi in fiecare an, dovedeste ca multi inteleg importanta arborilor si indragesc padurile.

Coreenii sarbatoresc “Sikmogil” pe 5 aprilie, deoarece considera ca aceasta luna este cea mai potrivita pentru plantare, dar totodata marcheaza ziua in care regele Seongjong (성종 왕 – Seongjong wang) a dinastiei Choseon (초선), a cultivat un teren a familiei regale la Seonnongdan (선농단), Altarul Agriculturii. Astfel, i-a demonstrat regele poporului cat de importanta este agricultura, dar a si promovat-o in acelasi timp.

Ar fi frumos daca si in tara noastra s-ar planta arbori macar o data pe an, mai ales ca padurile incep sa fie in pericol datorita defrisarilor masive. Multi trebuie sa inteleaga ca padurile joaca un rol extrem de important in viata noastra, deci haideti sa luam exemplu de la coreeni, sa promovam plantarea arborilor si sa ne protejam padurile!

coreea

 

Astazi, haideti sa invatam putin despre istoria coreenilor! Daca doriti sa stiti ce sarbatoresc coreenii pe 1 martie si de ce, atunci va invit sa participati la aceasta scurta prezentare de istorie. ^_^

“Miscarea de Independenta” (삼일절 – Samiljeol) este o sarbatoare nationala in Coreea si se sarbatoreste pe 1 martie. “Samil” inseamna “trei-unu”, semnificand a treia luna si prima zi a acesteia. “Samiljeol” comemoreaza ziua in care poporul coreean s-a unit si a inceput demonstratii pentru independenta, dar comemoreaza si moartea ultimului rege a Coreei.

In 1894, japonezii au preluat puterea in Coreea, iar in 1895 statul a fost condus de catre japonezi. In anul 1910 insa, statul devine colonia Japoniei, fara niciun fel de rezistenta din partea coreeniilor. Japonezii au impus reguli noi, lipsindu-i pe coreeni de libertate in toate sensurile. Cei care nu au respectat regulile sau se impotriveau, erau pedepsiti de ofiterii japonezi. Acestia aveau voie sa pedepseasca coreenii oriunde si oricand, fara a fi judecati. Coreenii erau supravegheati in continuu, iar daca cineva incalca vreo regula, era pedepsit prin biciuire.

Totusi, 9 ani mai tarziu, in 1919, cand a murit ultimul rege al Coreei, Regele Gojong, cei 33 de lideri ai culturii si religiei coreene doreau sa proclame independenta, asadar au intocmit o declaratie de independenta si incepand cu data de 1 martie (cu putin peste o luna dupa moartea regelui) au inceput sa aiba loc o serie de proteste.

Coreenii s-au adunat, iar cei 33 de lideri le-au citit declaratia de independenta. Mai apoi, cu ajutorul altor coreeni, declaratia de independenta a fost citita si raspandita in fiecare oras. Japonezii au incercat sa-i reprime pe coreeni, insa acestia nu s-au domolit. S-au adunat si s-au unit tot mai multi, au luat parte la numeroase proteste si au continuat sa citeasca declaratia de independenta peste tot in tara. Pe langa proteste, coreenii au mai participat la parade la care au strigat “Manse!”, ceea ce inseamna “Sa traiasca Coreea!” sau “Hai Coreea!” (Long live Korea!; Hurray for Korea!). Aceste proteste si parade nu au fost deloc violente, insa raspunsul japonezilor da.

Intr-un final, 1 an mai tarziu, japonezii au reusit sa-i reprime pe coreeni. Pe parcursul acestui, an au avut loc peste 1.500 de proteste la care au participat in jur de 2 milioane de coreeni, dar cum japonezii aveau un sistem extrem de complex si sever de militie, 7.000 de coreeni si-au pierdut viata, iar alti 16.000 au fost raniti. Peste 45.000 de coreeni au fost arestati si 10.000 au fost condamnati. De asemenea, au fost distruse doua scoli, au fost arse 47 de biserici si multi coreeni si-au pierdut casa, dar si proprietatea.

Cei arestati au fost dusi la Inchisoarea Seodaemun (서대문 감옥), inchisoare care poate fi vizitata si astazi si care le reaminteste coreeniilor de trecut, insa le ofera ocazia si turistilor sa invete despre istoria si trecutul acestora. Unii prizonieri au fost executati in aceasta inchisoare, iar altii au fost torturati.

Chiar daca coreenii nu au reusit sa-si recastige independenta, 1 martie este o sarbatoare nationala, una care este sarbatorita de ambele Coree. Miscarea de Independenta marcheaza un episod important din istoria Coreei, asadar este comemorata in fiecare an prin citirea declaratiei de independenta intr-un parc numit Parcul Pagodei din Seul. Coreea a devenit colonia Japoniei in 1910 si a fost eliberata de sub ocupatia japoneza doar in 1945, ceea ce inseamna ca timp de 35 de ani statul a fost condus de japonezi. In ciuda faptului ca japonezii au fost crunti, totusi dominatia lor a insemnat si progres pentru Coreea in multe aspecte. Voi ce parere aveti despre dominatia unui popor intr-o tara straina? Poate aduce si avantaje?