palat

euinyeo

“Euinyeo” (의녀 – se scrie si ca “uinyeo”) este un termen cu care s-au intalnit probabil aceia care vizioneaza des drame coreene istorice. Sunteti curiosi ce inseamna, la ce se refera? In trecut, medicina nu era asa de avansata ca in zilele noastre, insa, coreenii se straduiau sa invete mult si sa devina doctori ca sa poata ajuta ranitii si bolnavii. Pe vremea aceea nu existau pastile, insa coreenii si-au dezvoltat propriile medicamente. Acestea erau pregatite din plante medicinale, radacini, ceaiuri si diferite condimente. Preparau un amestec din mai multe plante pentru diferite boli si se tratau astfel.

La palat, trebuiau sa fie mai multi medici priceputi care sa se asigure ca regele, familia regala si nobilii sa nu se imbolnaveasca, insa daca totusi se intampla acest lucru, trebuiau sa stie metode prin care sa-i vindece. Insa, acestia nu erau doar barbati. Pe vremea aceea, toti pacientii erau tratati de doctori care erau barbati, insa, s-a introdus o regula noua, regula care spunea ca barbatii trebuiau tratati de un doctor de acelasi gen si acest lucru se intampla si in cazul femeilor. Femeile nu aveau voie sa se apropie de niciun barbat in afara de sot, fratii lor si tatal lor. Din aceasta cauza, femeile bolnave refuzau sa fie tratate de un doctor care era barbat, stiind ca este interzis ca un alt barbat sa se apropie de ele si sa le examineze, chiar daca era doctor si chiar daca aveau nevoie de ajutor. In acest fel, au murit multe femei, asa ca, s-a introdus noua regula, aceea ca femeile vor fi examinate si tratate numai de femei doctor. Astfel, au fost alese cele mai inteligente dintre ele, care apoi au fost instruite sa devina asistente/medici. Acestea se numeau “Euinyeo” care literalmente inseamna “femei vindecatoare”. “Euinyeo” au inceput sa existe in perioada dinastiei Joseon (1392-1910).

 euinyeo 2

Sursa foto: Blog.daum.net

Ele erau instruite intr-un centru medical care se numea “Jesaengweon” (제생원), iar cel care a venit cu sugestia ca femeile sa fie tratate doar de femei medic, era Heo Do ( ), un oficial care a condus “Jesaengweon”, centrul de ingrijire pentru oamenii simpli. Trebuie mentionat, ca femeile care au devenit “Euinyeo”, erau femei care faceau parte din clasa sociala inferioara. Pe vremea aceea, regele era Taejong, iar Heo Do i-a sugerat crearea unui grup de femei pricepute care sa fie instruite in centrul sau, iar regele a fost de acord cu sugestia lui si de atunci tot mai multe femei au inceput sa se alature grupului, stiind ca daca vor deveni vindecatoare, nu numai ca vor fi in stare sa ajute oamenii, dar si propriile familii. Prin acesta, ma refer la faptul ca dat fiind statutul lor, erau oameni simpli si devenind “Euinyeo”, ca si plata, primeau orez. Orezul era foarte valoros, iar taranii, chiar daca ei erau cei care lucrau pamanturile, primeau doar o mica parte din recolta, asa ca aceasta era o plata satisfacatoare pentru “Euinyeo”.

euinyeo 3

Sursa foto: Feedingmyprocrastination.wordpress.com

Chiar daca “Euinyeo” erau instruite la palat, nu insemna ca tratau doar pacientii cu un statut social superior. Ele ajutau si bolnavii care faceau parte din clasele inferioare si mijlocii. “Euinyeo” nu erau doar asistente si vindecatoare, ci si chirurgi, ba chiar si medici legisti. Daca o femeie nu raspundea la niciun tratament si intr-un final murea, ele erau cele care in acest caz, indeplineau rolul de medic legist. De obicei, cauza mortii stranii era otravirea sau diferite boli fara leac.

La centru, ele nu invatau doar despre “medicamente” (plante etc.) si prepararea acestora, ci si despre acupunctura. Dupa ce au devenit pricepute, tratau femeile de la palat, unele petrecand toata ziua cu cele care erau din inalta societate, asigurandu-se ca sunt sanatoase, dar si in siguranta. Totusi, existau 3 categorii din care faceau parte “Euinyeo”. O categorie se numea “Chohakeui” (초학의 – se pronunta “ciohak i”), categorie care consta in femei care au fost recent recrutate si urmau sa fie instruite. O alta categorie se numeste “Ganbyeongeui” (간병 – se pronunta “ganbyeong i”), categorie din care faceau parte femei care tratau pacienti, dar in acelasi timp inca studiau si a treia categorie se numea “Naeeui” (내의 – se pronunta “nae i”) si din aceasta faceau parte vindecatoarele cele mai pricepute din infirmeriile regale.

euinyeo

Sursa foto: News.zum.com

“Euinyeo” erau femei vindecatoare care au salvat viata multor femei ranite si au tratat multe boli. Daca ele nu existau, multe femei si-ar fi pierdut viata, refuzand tratamentul oferit de catre un barbat. Datorita lui Heo Do si regelui Taejong, si femeile au putut sa devina vindecatoare. Daca vedeti in dramele coreene un grup de femei purtand acelasi tip de imbracaminte, tratand femei sau asistand la nasteri, ele erau “Euinyeo”. ^_^

In Coreea, in trecut, in fiecare Curte Regala, persoanele care distrau regele si „yangbanii”, adica oamenii de inalta societate, erau femeile, care au fost educate intensiv la palat, ani buni de zile. Daca femeile de clasa inferioara erau analfebete sau abia puteau sa citeasca, deoarece statutul lor nu le permitea sa se cultive, atunci, aceste femei au beneficiat de multe invataturi. Stiau sa cante, sa danseze, sa interpreteze muzica la diferite instumente, totodata, se pricepeau si la multe alte arte ca pictura, scrierea poeziilor, foarte rar si la scrierea cartilor. Aceste femei artiste se numesc „Gisaeng” (기생 – se pronunta „kisaeng”), insa, sa nu confundati aceasta expresie cu „ginseng”, planta cu multe beneficii. ^_^

gisaeng 2

Sursa foto: Pinterest

gisaeng 3

Sursa foto: Daum.com

gisaeng 1

Sursa foto: Daum.net

Chiar daca ele traiau la palat, deoarece rolul lor era sa distreze regele si aristocratii, putem spune ca intr-un fel erau „sclave”. „Gisaeng” faceau parte din proprietatea statului. Daca se intampla ca un „yangban” sa fie nemultumit de o „Gisaeng” sau l-a suparat cumva, era alungata de la palat, intemnitata, pedepsita intr-un fel sau altul sau condamnata la moarte, depindea de gravitatea situatiei. Cum nu prea aveau voie sa se exprime, de multe ori, se intampla ca ele sa fie pedepsite chiar daca in realitate erau nevinovate. Ultimul cuvant era de fiecare data al nobilului, deoarece avea un statut social superior.

Multi cred ca rangul unei „Gisaeng”, diferea fata de statutul femeilor din clasele inferioare, insa, adevarul este ca si acestea faceau parte din clasa inferioara. Doar pentru ca traiau la palat si erau educate, nu insemna ca se schimba si statutul lor social. Traiau in conditii mai bune, se bucurau de frumusetea artelor si isi petreceau timpul in compania celorlalte „Gisaeng”, deoarece lucrau impreuna, erau instruite de foste „Gisaeng”, insa, doar atat. Cu toate acestea, ele nu au devenit doamne de palat. Totusi, „Gisaeng” erau oarecum ocrotite de aceia care vroiau sa profite de ele. Persoanele care au incercat sa profite de aceste femei artiste, au fost pedepsite crunt.

Se presupune, ca, deoarece ele distrau regele si nobilii prin intermediul talentelor lor, au fost si prostituate. Acest lucru este adevarat si totodata nu. Exista „Gisaeng” care au fost si prostituate, pentru ca, de fiecare data erau platite foarte bine de nobili. Acestea aveau nevoie de bani ca sa se intretina atunci cand cariera lor lua sfarsit. Insa, majoritatea erau artiste adevarate care iubeau arta si nu femei usoare. Asadar, ele nu sunt cunoscute ca si prostituate.

Datorita statutului lor, nu puteau sa-si spuna parerea aproape niciodata si astfel, de exemplu, daca un „yangban” (nobil) oferea o suma potrivita pentru ele, atunci puteau fi vandute de catre stat acestuia, fara ca ele sa aiba dreptul la opinie/alegere. Pare a fi ceva vulgar, dar pe acea vreme, existau unele care chiar se bucurau de acest lucru, pentru ca aveau astfel pe cineva care sa le intretina. Cariera lor era de scurta durata, chiar daca erau extrem de tinere, dupa cativa ani erau nevoite sa urmeze regulile statului si sa puna capat carierei lor, traind in continuare ca femei mai simple si bineinteles, trebuiau sa se intretina cumva. Din aceasta cauza, „Gisaeng” care au fost cumparate de un „yangban”, urmau sa duca o viata mai linistita, bineinteles in schimbul „nenumaratelor” favoruri cerute de acesta, daca stiti la ce ma refer. Majoritatea insa, deveneau infirmiere, tesatorese, bucatarese etc. dupa ce cariera lor de „Gisaeng” a luat sfarsit, astfel avand ocazia sa ramana la palat.

Femeile care au fost cumparate, nu au devenit sotia nobilului niciodata. De multe ori, acestia aveau sotie si totusi, cumparau si o „Gisaeng”. Problemele incepeau atunci cand ramanea insarcinata, dar cum nu facea parte din familie, copilul ei avea sa sufere si sa aiba un renume prost in cele mai multe cazuri, mai ales ca sotia nobilului incerca sa scape de ea. Pe de alta parte, daca o „Gisaeng” dadea nastere unei fete, atunci si aceasta devenea automat „Gisaeng”. Daca dadea nastere unui baiat, atunci acesta mai mult ca sigur, era nevoit sa lucreze la palat, insa nu era la fel de apreciat ca si o fata.

„Gisaeng” erau toate foarte frumoase si bine imbracate ca sa atraga priviri. De asemenea, ele lucrau intr-o locatie care era usor de observat si accesat, totodata bine decorata, ca sa atraga zilnic cat mai multi clienti. In timp ce nobilii mancau si se imbatau, ele dansau, cantau sau interpretau la intrumente, ca sa-i faca pe acestia sa se simta cat mai bine. Sunt si cazuri in care unii nobili veneau sa se intalneasca doar cu o anumita „Gisaeng” care sa-l inveseleasca si cu care sa-si petreaca timpul. Acestea erau asa-numitele „femei usoare”, iar pentru serviciile lor, fie ca era vorba de distrarea nobilului sau petrecerea noptii cu el, primeau bonusuri semnificative. „Yangbanii„ care frecventau o „Gisaeng”, au negat ca ar fi avut o relatie cu aceasta si afirmau ca doreau doar ca sa se relaxeze si sa se distreze, deoarece erau femeile cele mai talentate pe acea vreme. Insa, toata lumea stia care era adevarul despre acesti „yangbani”.

Hwang Jini ( 진이)

Hwang Jini era cea mai populara „Gisaeng” in Dinastia Choseon. Ea era foarte cunoscuta pentru talentul, inteligenta si frumusetea ei de nemarginit. I-a inspirit pe multi, au fost scrise multe romane despre ea si puteti viziona si filme/seriale (drame coreene) despre viata ei. Era cunoscuta si ca Myeongwol (명월), ceea ce inseamna „Luna stralucitoare”, acesta fiind numele ei de „Gisaeng”.

Un cantec despre ea          

(Genul se numeste Trot, btw. ^_^ )

In concluzie, “Gisaeng” sunt primele femei care au fost educate pe parcursul a mai multi ani si care puteau sa se bucure de frumusetea artelor. Chiar daca faceau parte din clasa inferioara, au marcat istoria Coreei, fiind femei artiste extrem de talentate, mai ales ca pe vremea aceea, tara asiatica era extrem de dominata de barbati. Chiar daca nu prea aveau libertatea de a se exprima, usor-usor, au reusit intr-un fel si ele sa-si castige importanta in societate.

dansuri coreene

Tara asiatica este reprezentata de o varietate de dansuri. Datorita tinutelor colorate, accesorilor specifice, miscarilor si emotiilor exprimate extrem de bine, fiecare dans si spectacol este unul gratios si plin de semnificatie. Dansurile erau extrem de importante in trecut si jucau un rol important in viata coreenilor. Acestea au supravietuit pana astazi si fiecare dans are legatura cu o anumita religie si indeplineste o varietate de roluri in ritualuri specifice.

Dansul coreean este bazat pe bucurie si pe expresii interioare, adica pe “meot” (멋) si pe “heung” (흥). Acesti termeni se referă la graţie şi farmec, la o calitate spirituala in ceea ce priveste dansul, dar se refera si la animare. Mai precis, “heung” reprezinta bucuria interioara metafizica. Pe langa acestea doua, mai exista si termenii “han” (한) si “simyeong” (심영), “han” intruchipeaza regretul si o tristete adanca, in timp ce “simyeong” reprezinta extazul. Aceste calitati joaca un rol important in dansurile coreene si nu se bazeaza pe miscari si expresii usoare, din contra, dansatorii isi pun toata pasiunea si priceperea in acestea. Se spune ca cei mai multi coreeni au calitatea “han” in interiorul lor, acesta fiind reflectat in expresiile lor restranse si sentimentele de depresie. Au aceasta calitate, deoarece de obicei coreenii sunt extrem de rezervati, ceea ce este in caracterul lor si din aceasta cauza isi exprima sentimentele si isi arata emotiile doar rar. Dar mai exista inca o explicatie, aceea ca oamenii de rand erau nemultumiti de viata pe care o duceau, se razvrateau si simteau repulsie fata de oamenii din inalta societate care duceau o viata linistita si privilegiata.

“Han” si “simyeong” au a legatura foarte stransa. Vorbim de “simyeong” atunci cand acesta invinge si cucereste “han”, adica invinge regretul si tristetea, rezultand in extaz supranatural. Deoarece oamenii de rand duceau o viata grea si extenuanta, incercau sa se elibereze de stres, de agonie si incercau sa se distreze putin prin intermediul dansurilor populare, adica se straduiau sa-si transforme propriul “han” in “simyeong”. Totusi, acesti termeni nu sunt folosite pentru a descrie dansul de la Curtea Regala si acest lucru este datorita influentei confucianiste asupra acestora.

Elementele de mai sus sunt cele pe care sunt bazate dansurile coreene, insa ceea ce mai da viata si importanta dansurilor sunt costumele speciale purtate. Imbracamintea dansatoarelor este voluminoasa, cu manecile foarte lungi, dar sunt si foarte colorate. Prin aceasta este sugerata veneratia lor pentru flori si pasari, dar reprezinta si cultura coreeana. Ele poarta incaltaminte cu varfuri ridicate ceea ce intruchipeaza cultura coreeana.

Fiecare dans are o costumatie reprezentativa, ceva absolut necesar pentu a exprima sentimentele in totalitatea lor. Dansatorul sau dansatoarea trebuie sa fie in stare sa transmita aceste emotii si sentimente publicului in asa fel, incat publicul sa inteleaga frumusetea si scopul dansului, dar mai ales tema si povestea pe care o spune.

Dansurile coreene pot fi impartite in doua categorii: dansuri de la Curtea Regala si dansuri Populare. Cum le spune si numele, dansurile de la Curtea Regala au fost praticate la palat, atunci cand regele a organizat banchete sau alte ceremonii, totodata, prin aceste dansuri, coreenii isi exprimau veneratia fata de rege si se rugau pentru longevitatea lui, dar si pentru viata pasnica si noroc. Dansurile au prosperat foarte mult sub domnia multor regi, insa cand regele Sejong s-a hotarat sa introduca muzica in curtea sa regala, a impartit acestea in doua categorii, “Hyangak jeongjae” (향악 정재) si “Dangak jeongjae” (당악정재). Din categoria “Hyangak jeongjae” faceau parte dansurile coreene native. Pe de alta parte, “Dangak jeongjae” este cunoscut si sub numele de “dans strain”, fiindca dansurile care faceau parte din aceasta categorie proveneau din China. Insa, inainte ca dansurile straine sa fie prezentate regelui, au fost modificate putin.

Dansurile populare in schimb au fost practicate de oamenii de rand. In timp ce cei de la curte luau parte la diferite activitati sau practicau dansurile specifice curtii regale, oamenii simpli se distrau dupa o zi grea cantand si dansand, bucurandu-se de compania celorlalti. Aceste dansuri sunt legate de viata oamenilor, caci prin dansuri si povestea acestora se reflecta viata lor de zi cu zi. De asemenea, oamenii de rand practicau diferite dansuri la diferite ritualuri, iar stilul diferea de la o regiune la alta. In timp ce dansurile de la curte erau artistice, elegante, aveau o coregrafie bine definita si erau prezentate de profesionisti, dansurile populare erau improvizate si create pe loc, oamenii inspirandu-se din evenimente petrecute intr-un moment anume.

Varietatea de dansuri au jucat si inca joaca un rol important in viata coreenilor, le reprezinta nu doar trecutul, ci si cultura. Chiar daca de ani buni in Coreea domina Kpop (Muzica coreeana – Korean Pop) si dansurile moderne, mai ales printre tineri, cele traditionale nu sunt uitate, ba mai mult, sunt organizate multe spectacole peste tot in tara asiatica. Chiar daca de obicei aceste spectacole sunt mai indragite de cei mai in varsta sau cei care au crescut la tara, fiind obisnuiti sau practicand astfel de dansuri, la aceste spectacole participa multi coreeni, indiferent de varsta, fiindca costumele, accesoriile si modul interesant in care sunt efectuate starnesc curiozitatea si atrag oamenii. Voi practicati vreun dans traditional? Daca sunteti curiosi ce tipuri de dansuri traditionale sunt populare si practicate si astazi in Coreea, va invit sa fiti alaturi de noi si saptamana viitoare. ^_^