japonia

Presupun ca articolul de saptamana trecuta a socat pe multi. Tema femeilor de confort este un subiect extrem de controversat in Coreea si in prezent, femeile cerandu-le niponilor incontinuu sa-si asume responsabilitatea pentru cele petrecute in timpul razboiului. Multi simpatizeaza cu acestea si participa la proteste, incercand din rasputeri sa-i ajute sa-si castige dreptatea. Din articolul de astazi veti putea afla prin ce au trecut mai exact femeile de confort si la ce se asteapta din partea japonezilor.

Data trecuta va povesteam ca aceste femei au ajuns in Japonia ori pentru ca au fost pacalite, ori impotriva vointei lor, fiind rapite de soldati japonezi. Cele care au fost de acord sa mearga si sa “lucreze” in tara nipona, aveau asteptari mari si plecau cu un zambet pe buze. Femeile de confort care au supravietuit, povestesc ca li s-a spus sa mearga intr-un loc anume unde cineva le va astepta deja, de nu, va veni dupa ele si le va duce in Japonia. Coreencele au ramas surprinse atunci cand au vazut ca s-au adunat multe femei in locul respectiv, dar credeau ca erau multe locuri de munca disponibile in Japonia si multe care visau la un trai mai bun, asa ca nu se prea preocupau de acest lucru. Astfel, niciuna nu si-a dat seama ca in viata lor urma sa aiba loc cea mai mare intorsatura. Japonezii care au venit sa le “colecteze”, le-au luat toate actele, promitandu-le ca o sa le primeasca inapoi atunci cand ajung in tara nipona. Insa, aceasta era inca o minciuna, caci nu si-au mai vazut niciodata actele si nici de ar fi vrut, nu au mai avut cum sa se intoarca in tara natala.

Sursa foto: Salon

Supravietuitoarele mai povestesc cu amaraciune ca cele care erau frumoase, trebuiau sa “serveasca” intre 20-30 de soldati zilnic. Li se faceau poze si japonezii puteau sa aleaga dintre ele, dar cele frumoase erau alese cel mai des. Deoarece erau nevoite sa satisfaca atat de multi soldati zinic, povestesc ca de multe ori cutiuta care se afla in camera si care era pentru prezervative ramanea goala. De aceea, din teama ca vor ramane insarcinate si stiind ca nu pot refuza niciun “client” fara sa fie pedepsite, au mintit ca sufera de o boala severa si contagioasa. In acest caz, au fost trimise imediat la doctorul militar, iar daca acesta afirma ca nu sufereau de nicio boala, trebuiau sa satisfaca fiecare soldat care le astepta.

Din cauza nepasarii, multe femei au ramas insarcinate, dar chiar si asa, acest lucru nu insemna ca nu mai erau femei de confort. Ba mai mult, cand japonezii au aflat ca erau insarcinate, le taiau burta ca sa piarda sarcina si multe dintre ele si-au pierdut si viata, ori din cauza sangerarii pana la moarte, ori din cauza unor infectii. Altele au supravietuit, insa au ramas cu cicatrici mari si urate care le aminteau de acele vremuri crunte tot restul vietii lor. O parte dintre ele au ramas si infertile. Unii soldati japonezi erau extrem de violenti si le facea placere sa le tortureze pe aceste biete femei. Daca nu se simteau bine, erau nevoite sa-i implore pe soldati sa cheme doctorul militar, insa daca spuneau ca nu pot intretine relatii sexuale cu ei din cauza unei boli contagioase, au fost duse imediat la doctor ca acesta sa-i examineze si sa confirme acest lucru.

De aici se vede ca japonezii isi permiteau sa tortureze femeile si acestea puteau sa-si piarda viata, de exemplu, din cauza sangerarii si altor violente induse, insa daca acestea nu erau induse de ei, atunci faceau tot posibilul sa le vindece ca sa nu le piarda. Pe scurt, nu “aveau voie sa-si piarda viata din cauza unei boli si nu aveau voie sa se sinucida”, dar japonezii aveau voie sa-i trateze asa cum vroiau si cand doreau ei, ceea ce inseamna ca puteau parasi aceasta lume doar daca “primeau permisiune”. Erau pazite incontinuu ca sa nu aiba ocazia sa gaseasca vreun obiect cu care sa se sinucida sau sa scape din acel loc. Erau tratate ca si sclave in adevaratul sens al cuvantului, viata lor aflandu-se in mainile niponilor.

Dupa ce razboiul a luat sfarsit, supravietuitoarele au protestat ani de zile, proteste ce continua si in prezent. Tot ce isi doresc aceste femei este ca japonezii sa-si ceara scuze sincer, intr-un mod oficial. Desi pare un gest mic, in Asia acesta inseamna de obicei foarte mult.

Sursa foto: Donga

Desi femeile au suferit extrem de mult si timpul nu mai poate sa fie dat inapoi, daca japonezii si-ar cere scuze, s-ar simti putin mai bine macar in suflet. Trebuie stiut ca dupa ce victimele au intentat un proces impotriva Japoniei si luptau pentru drepturile lor, dorind ca adevarul sa iasa la iveala si lumea sa afle de cruzimile prin care au fost fortate sa treaca, Japonia continua sa sustina ca ei sunt nevinovati. Acestia afirmau ca ei nu se ocupau de recrutarea femeilor si in armata nu functiona niciun bordel, asa ca nu trebuie sa dea dovada de responsabilitate militara. Totusi, in 1992 s-au gasit documente care sustineau ca japonezii aveau bordeluri si aduceau femei in Japonia care mai incolo deveneau sclave de sex. In acest fel, Japonia nu mai putea sa nege nimic, si-a cerut astfel scuze in numele tuturor soldatilor japonezi si vroia sa le compenseze cu bani pe cele 46 victime care au supravietuit. Insa aceste femei au refuzat banii, sustinand ca acestia nu o sa le faca sa uite niciodata peste ce au trecut, durerea lor nu poate fi compensata astfel, ba mai mult, este inacceptabil ca acestia sa-si ceara iertare prin aceasta modalitate nesincera.

Sursa foto: Wiki

Coreenii si japonezii nu se pot intelege nici in prezent. Desi, cele doua tari afirma ca sunt cu totalitate de partea femeilor de confort, doresc sa se ajunga la o intelegere ca sa se poata pune capat acestei discutii. Insa, femeile sustin ca dupa atatia ani nici semenii lor nu pricep prin ce au trecut si nu este ceva ce poate fi rezolvat de guvern. Ele nu doresc ca guvernul sa vorbeasca in numele lor si sa se ajunga la o intelegere atat de usor, adica sa accepte banii de compensatie ca dupa aceea sa pastreze linistea. Banii nu o sa-i multumeasca niciodata si nici nepasarea de dupa.

Victimele locuiesc impreuna intr-un centru pentru femei de confort care se afla chiar langa un muzeu in care oamenii pot afla despre experientele lor. Coreenii au ridicat o statuie in numele acestora care simbolizeaza o femeie tanara, adica inocenta si viata simpla pe care a dus-o inainte sa fie “patata”. Coreenii continua sa participe la proteste, sustinand femeile de confort. Ei sustin ca japonezii ar trebui sa dovedeasca prin fapte cat de rau le pare pentru ceea ce le-au facut, pentru toata umilinta, durerea si trauma pe care i-au cauzat timp de ani de zile si nu sa le ofere bani de compensatie.

Sursa foto: News.mt

Femeile de confort, desi foarte varstnice, unele chiar bolnave, nu cedeaza nici dupa mai mult de 60 de ani. Insa, fie vorba de scuze sincere sau fapte, dupa parerea mea, japonezii nu vor putea sa le castige iertarea femeilor de confort niciodata si este si de asteptat. Speram totusi cu totii ca acestea vor putea sa-si petreaca batranetea in liniste si pace.

De aceasta data, va voi prezenta o bucatica din istoria Coreei, mai precis, o sa aflati ce inseamna si de ce este importanta „Ziua Eliberarii Coreei” pentru coreeni. Data de 15 august marcheaza ziua in care a fost, in sfarsit, eliberata Coreea de sub ocupatia japoneza.

Este astfel o zi extrem de importanta pentru coreeni si se comemoreaza in fiecare an. In coreeana, „Ziua Eliberarii Coreei” se numeste „Gwangbokjeol” (광복절). Coreea a fost eliberata de sub 35 de ani de ocupatie japoneza in 1945, 15 august (in 1910 statul a devenit colonia Japoniei fara niciun fel de rezistenta) si 3 ani mai tarziu, in 1948, pe aceeasi data, a fost infiintata Republica Coreeana in Sud, sub conducerea lui Lee Seungman (이 승만) si Republica Democrata a Poporului Coreean in Nord, sub conducerea lui Kim Ilsung (김 일성). Coreenii comemoreaza pe aceasta data nu doar “Ziua Eliberarii Coreei”, ci si formarea Republicii Coreene si a formarii Republicii Democrate a Poporului Coreean.

Asiaticii sarbatoresc acest eveniment mare tinand multe festivitati, parade si steagul national flutura pe fiecare strada a Coreei, este inaltat chiar si in curtile coreeniilor sau flutura pe casa/apartamentul acestora. Prin aceste evenimente si inaltarea steagurilor isi arata acestia respectul fata de toti coreenii care au luptat in trecut pentru libertatea tarii, dar si fata de cei care au avut atat de suferit sub conducerea japonezilor.

Coreenii au trait o perioada foarte grea pe parcursul anilor in care tara a fost condusa de japonezi, deoarece au fost nevoiti sa traiasca dupa regulile lor si nu numai. Barbatii au fost nevoiti sa lupte de partea japonezilor, fortati sa munceasca din greu si in conditii vitrege pentru acestia, iar in cazul femeilor, multe au cosmaruri si in present, datorita faptului ca au fost fortate sa fie femei de confort pentru japonezi, fiind tratate extrem de crud de acestia, neavand pic de remuscare. Pe scurt, coreenii au fost tratati ca niste sclavi, asadar, dupa atatia ani, a fost o bucurie si o mare usurare sufleteasca pentru ei cand au putut sa fie din nou liberi si aveau sa inceapa o noua viata, in stilul coreean.

Ziua Eliberarii Coreei 2

Daca va amintiti, in articolul intitulat „Miscarea de Independenta in Coreea”, am mentionat ca populatia coreeana a intocmit o declaratie de independenta in 1919 si ca pe data de 1 martie coreenii au inceput o serie de proteste. Totusi, japonezii nu au acceptat cerintele coreeniilor si le-au pus piept de fiecare data, multi au pierit si astfel coreenii nu au avut alta optiune, decat sa se retraga si sa-si accepte soarta intr-un final. Insa, cumva, dupa 35 de ani, in 1945, coreenii si-au recastigat independenta, datorita faptului ca Uniunea Sovietica a declarat razboi impotriva Japoniei dupa ce a cucerit Coreea si Manchuria intr-o singura zi. Totodata, americanii, dorind sa incheie razboiul, au aruncat doua bombe atomice in Japonia (prima in Hiroshima si apoi, dupa 3 zile, in Nagasaki) care au provocat o pierdere mare acestei tari si intr-un final, japonezii erau nevoiti sa se predea aliatilor celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Coreea si-a recastigat libertatea si independenta, dar din pacate, tara a fost impartita in doua si in 1948 s-au format guverne diferite in cele doua Coree. Impartirea trebuia sa fie temporara, dar in 1948 in Coreea de Nord s-a format Republica Democrata a Poporului Coreean, iar in Coreea de Sud, Republica Coreeana si pana in prezent impartirea a ramas permanenta. Sovieticii l-au sprijinit pe Kim Ilsung (김 일성), asadar acesta a devenit liderul/conducatorul Coreei de Nord, tara care este si in prezent o tara comunista si extrem de izolata. In Coreea de Sud, Lee Seungman a devenit primul presedinte al Coreei, in mod oficial si corect.

De obicei, datele si denumirea sarbatorilor coreene difera in Coreea de Sud si Coreea de Nord. Acest lucru se datoreaza faptului ca cei din Coreea de Nord doresc sa fie total diferiti fata de cei din Sud. Totusi, aceasta sarbatoare este una care este sarbatorita pe aceeasi data in ambele Coree, dar daca in Coreea de Sud sarbatoarea se numeste Gwangbokjeol” (광복절), atunci in Coreea de Nord se numeste Jogukhaebang eui nal” (조국해방의날 – se pronunta „Jogukhaebang e nal”). Literalmente, „Gwangbokjeol” inseamna „Ziua Restaurarii Luminii”, iar in Coreea de Nord „Jogukhaebang eui nal” inseamna „Ziua Eliberarii Patriei”. Chiar daca cele doua Coree sarbatoresc pe aceeasi data, diferente sunt si asa, dupa cum se poate observa la denumire.

In concluzie, coreenii au suferit extrem de mult, o perioada lunga sub ocupatia japoneza si recastigarea libertatii a marcat foarte tare istoria Coreei, mai ales ca aceasta tara a fost impartita in doua si de atunci cele doua Coree nu s-au putut intelege nicicum. Astfel, unirea celor doua Coree intr-una singura se lasa, din pacate, asteptata. Chiar si asa, coreenii privesc si partea pozitiva a lucrurilor si sarbatoresc „Ziua Eliberarii Coreei” cu entuziasm, aratandu-le spiritelor celor decedati ca nu i-au uitat si ca ii vor respecta pentru totdeauna.

coreea

 

Astazi, haideti sa invatam putin despre istoria coreenilor! Daca doriti sa stiti ce sarbatoresc coreenii pe 1 martie si de ce, atunci va invit sa participati la aceasta scurta prezentare de istorie. ^_^

“Miscarea de Independenta” (삼일절 – Samiljeol) este o sarbatoare nationala in Coreea si se sarbatoreste pe 1 martie. “Samil” inseamna “trei-unu”, semnificand a treia luna si prima zi a acesteia. “Samiljeol” comemoreaza ziua in care poporul coreean s-a unit si a inceput demonstratii pentru independenta, dar comemoreaza si moartea ultimului rege a Coreei.

In 1894, japonezii au preluat puterea in Coreea, iar in 1895 statul a fost condus de catre japonezi. In anul 1910 insa, statul devine colonia Japoniei, fara niciun fel de rezistenta din partea coreeniilor. Japonezii au impus reguli noi, lipsindu-i pe coreeni de libertate in toate sensurile. Cei care nu au respectat regulile sau se impotriveau, erau pedepsiti de ofiterii japonezi. Acestia aveau voie sa pedepseasca coreenii oriunde si oricand, fara a fi judecati. Coreenii erau supravegheati in continuu, iar daca cineva incalca vreo regula, era pedepsit prin biciuire.

Totusi, 9 ani mai tarziu, in 1919, cand a murit ultimul rege al Coreei, Regele Gojong, cei 33 de lideri ai culturii si religiei coreene doreau sa proclame independenta, asadar au intocmit o declaratie de independenta si incepand cu data de 1 martie (cu putin peste o luna dupa moartea regelui) au inceput sa aiba loc o serie de proteste.

Coreenii s-au adunat, iar cei 33 de lideri le-au citit declaratia de independenta. Mai apoi, cu ajutorul altor coreeni, declaratia de independenta a fost citita si raspandita in fiecare oras. Japonezii au incercat sa-i reprime pe coreeni, insa acestia nu s-au domolit. S-au adunat si s-au unit tot mai multi, au luat parte la numeroase proteste si au continuat sa citeasca declaratia de independenta peste tot in tara. Pe langa proteste, coreenii au mai participat la parade la care au strigat “Manse!”, ceea ce inseamna “Sa traiasca Coreea!” sau “Hai Coreea!” (Long live Korea!; Hurray for Korea!). Aceste proteste si parade nu au fost deloc violente, insa raspunsul japonezilor da.

Intr-un final, 1 an mai tarziu, japonezii au reusit sa-i reprime pe coreeni. Pe parcursul acestui, an au avut loc peste 1.500 de proteste la care au participat in jur de 2 milioane de coreeni, dar cum japonezii aveau un sistem extrem de complex si sever de militie, 7.000 de coreeni si-au pierdut viata, iar alti 16.000 au fost raniti. Peste 45.000 de coreeni au fost arestati si 10.000 au fost condamnati. De asemenea, au fost distruse doua scoli, au fost arse 47 de biserici si multi coreeni si-au pierdut casa, dar si proprietatea.

Cei arestati au fost dusi la Inchisoarea Seodaemun (서대문 감옥), inchisoare care poate fi vizitata si astazi si care le reaminteste coreeniilor de trecut, insa le ofera ocazia si turistilor sa invete despre istoria si trecutul acestora. Unii prizonieri au fost executati in aceasta inchisoare, iar altii au fost torturati.

Chiar daca coreenii nu au reusit sa-si recastige independenta, 1 martie este o sarbatoare nationala, una care este sarbatorita de ambele Coree. Miscarea de Independenta marcheaza un episod important din istoria Coreei, asadar este comemorata in fiecare an prin citirea declaratiei de independenta intr-un parc numit Parcul Pagodei din Seul. Coreea a devenit colonia Japoniei in 1910 si a fost eliberata de sub ocupatia japoneza doar in 1945, ceea ce inseamna ca timp de 35 de ani statul a fost condus de japonezi. In ciuda faptului ca japonezii au fost crunti, totusi dominatia lor a insemnat si progres pentru Coreea in multe aspecte. Voi ce parere aveti despre dominatia unui popor intr-o tara straina? Poate aduce si avantaje?