istorie

Presupun ca articolul de saptamana trecuta a socat pe multi. Tema femeilor de confort este un subiect extrem de controversat in Coreea si in prezent, femeile cerandu-le niponilor incontinuu sa-si asume responsabilitatea pentru cele petrecute in timpul razboiului. Multi simpatizeaza cu acestea si participa la proteste, incercand din rasputeri sa-i ajute sa-si castige dreptatea. Din articolul de astazi veti putea afla prin ce au trecut mai exact femeile de confort si la ce se asteapta din partea japonezilor.

Data trecuta va povesteam ca aceste femei au ajuns in Japonia ori pentru ca au fost pacalite, ori impotriva vointei lor, fiind rapite de soldati japonezi. Cele care au fost de acord sa mearga si sa “lucreze” in tara nipona, aveau asteptari mari si plecau cu un zambet pe buze. Femeile de confort care au supravietuit, povestesc ca li s-a spus sa mearga intr-un loc anume unde cineva le va astepta deja, de nu, va veni dupa ele si le va duce in Japonia. Coreencele au ramas surprinse atunci cand au vazut ca s-au adunat multe femei in locul respectiv, dar credeau ca erau multe locuri de munca disponibile in Japonia si multe care visau la un trai mai bun, asa ca nu se prea preocupau de acest lucru. Astfel, niciuna nu si-a dat seama ca in viata lor urma sa aiba loc cea mai mare intorsatura. Japonezii care au venit sa le “colecteze”, le-au luat toate actele, promitandu-le ca o sa le primeasca inapoi atunci cand ajung in tara nipona. Insa, aceasta era inca o minciuna, caci nu si-au mai vazut niciodata actele si nici de ar fi vrut, nu au mai avut cum sa se intoarca in tara natala.

Sursa foto: Salon

Supravietuitoarele mai povestesc cu amaraciune ca cele care erau frumoase, trebuiau sa “serveasca” intre 20-30 de soldati zilnic. Li se faceau poze si japonezii puteau sa aleaga dintre ele, dar cele frumoase erau alese cel mai des. Deoarece erau nevoite sa satisfaca atat de multi soldati zinic, povestesc ca de multe ori cutiuta care se afla in camera si care era pentru prezervative ramanea goala. De aceea, din teama ca vor ramane insarcinate si stiind ca nu pot refuza niciun “client” fara sa fie pedepsite, au mintit ca sufera de o boala severa si contagioasa. In acest caz, au fost trimise imediat la doctorul militar, iar daca acesta afirma ca nu sufereau de nicio boala, trebuiau sa satisfaca fiecare soldat care le astepta.

Din cauza nepasarii, multe femei au ramas insarcinate, dar chiar si asa, acest lucru nu insemna ca nu mai erau femei de confort. Ba mai mult, cand japonezii au aflat ca erau insarcinate, le taiau burta ca sa piarda sarcina si multe dintre ele si-au pierdut si viata, ori din cauza sangerarii pana la moarte, ori din cauza unor infectii. Altele au supravietuit, insa au ramas cu cicatrici mari si urate care le aminteau de acele vremuri crunte tot restul vietii lor. O parte dintre ele au ramas si infertile. Unii soldati japonezi erau extrem de violenti si le facea placere sa le tortureze pe aceste biete femei. Daca nu se simteau bine, erau nevoite sa-i implore pe soldati sa cheme doctorul militar, insa daca spuneau ca nu pot intretine relatii sexuale cu ei din cauza unei boli contagioase, au fost duse imediat la doctor ca acesta sa-i examineze si sa confirme acest lucru.

De aici se vede ca japonezii isi permiteau sa tortureze femeile si acestea puteau sa-si piarda viata, de exemplu, din cauza sangerarii si altor violente induse, insa daca acestea nu erau induse de ei, atunci faceau tot posibilul sa le vindece ca sa nu le piarda. Pe scurt, nu “aveau voie sa-si piarda viata din cauza unei boli si nu aveau voie sa se sinucida”, dar japonezii aveau voie sa-i trateze asa cum vroiau si cand doreau ei, ceea ce inseamna ca puteau parasi aceasta lume doar daca “primeau permisiune”. Erau pazite incontinuu ca sa nu aiba ocazia sa gaseasca vreun obiect cu care sa se sinucida sau sa scape din acel loc. Erau tratate ca si sclave in adevaratul sens al cuvantului, viata lor aflandu-se in mainile niponilor.

Dupa ce razboiul a luat sfarsit, supravietuitoarele au protestat ani de zile, proteste ce continua si in prezent. Tot ce isi doresc aceste femei este ca japonezii sa-si ceara scuze sincer, intr-un mod oficial. Desi pare un gest mic, in Asia acesta inseamna de obicei foarte mult.

Sursa foto: Donga

Desi femeile au suferit extrem de mult si timpul nu mai poate sa fie dat inapoi, daca japonezii si-ar cere scuze, s-ar simti putin mai bine macar in suflet. Trebuie stiut ca dupa ce victimele au intentat un proces impotriva Japoniei si luptau pentru drepturile lor, dorind ca adevarul sa iasa la iveala si lumea sa afle de cruzimile prin care au fost fortate sa treaca, Japonia continua sa sustina ca ei sunt nevinovati. Acestia afirmau ca ei nu se ocupau de recrutarea femeilor si in armata nu functiona niciun bordel, asa ca nu trebuie sa dea dovada de responsabilitate militara. Totusi, in 1992 s-au gasit documente care sustineau ca japonezii aveau bordeluri si aduceau femei in Japonia care mai incolo deveneau sclave de sex. In acest fel, Japonia nu mai putea sa nege nimic, si-a cerut astfel scuze in numele tuturor soldatilor japonezi si vroia sa le compenseze cu bani pe cele 46 victime care au supravietuit. Insa aceste femei au refuzat banii, sustinand ca acestia nu o sa le faca sa uite niciodata peste ce au trecut, durerea lor nu poate fi compensata astfel, ba mai mult, este inacceptabil ca acestia sa-si ceara iertare prin aceasta modalitate nesincera.

Sursa foto: Wiki

Coreenii si japonezii nu se pot intelege nici in prezent. Desi, cele doua tari afirma ca sunt cu totalitate de partea femeilor de confort, doresc sa se ajunga la o intelegere ca sa se poata pune capat acestei discutii. Insa, femeile sustin ca dupa atatia ani nici semenii lor nu pricep prin ce au trecut si nu este ceva ce poate fi rezolvat de guvern. Ele nu doresc ca guvernul sa vorbeasca in numele lor si sa se ajunga la o intelegere atat de usor, adica sa accepte banii de compensatie ca dupa aceea sa pastreze linistea. Banii nu o sa-i multumeasca niciodata si nici nepasarea de dupa.

Victimele locuiesc impreuna intr-un centru pentru femei de confort care se afla chiar langa un muzeu in care oamenii pot afla despre experientele lor. Coreenii au ridicat o statuie in numele acestora care simbolizeaza o femeie tanara, adica inocenta si viata simpla pe care a dus-o inainte sa fie “patata”. Coreenii continua sa participe la proteste, sustinand femeile de confort. Ei sustin ca japonezii ar trebui sa dovedeasca prin fapte cat de rau le pare pentru ceea ce le-au facut, pentru toata umilinta, durerea si trauma pe care i-au cauzat timp de ani de zile si nu sa le ofere bani de compensatie.

Sursa foto: News.mt

Femeile de confort, desi foarte varstnice, unele chiar bolnave, nu cedeaza nici dupa mai mult de 60 de ani. Insa, fie vorba de scuze sincere sau fapte, dupa parerea mea, japonezii nu vor putea sa le castige iertarea femeilor de confort niciodata si este si de asteptat. Speram totusi cu totii ca acestea vor putea sa-si petreaca batranetea in liniste si pace.

femei de confort

Daca nu ati auzit pana acum de femeile de confort si de unde vine aceasta denumire, astazi o sa va vorbesc despre ele si care a fost rolul lor de-a lungul istoriei.

Poate multi dintre voi va ganditi ca acestea erau femei care ascultau problemele oamenilor, linisteau sufletele tulburate, incercau sa le dea sfaturi si sa-i ajute pe acestia sa-si revina din stres, depresie sau singuratate. Cu toate acestea, femeile de confort nu erau “vindecatoare de suflete”, ci chiar opusul, erau femei cu multa durere in suflet si cu un trecut extrem de traumatizant si obscur.

Acestea erau femei carora destinul si norocul nu le-a suras. Ele erau cele care au fost fortate sa “slujeasca” si “multumeasca” soldatii japonezi in timpul ocupatiilor japoneze, in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Multe femei asiatice, mai ales coreene, au fost rapite si fortate sa satisfaca soldatii japonezi cu corpul lor. Daca o parte dintre ele au fost rapite, altele au fost pacalite si astfel au ajuns in Japonia si in posesia soldatilor japonezi. In timpul ocupatiilor japoneze, niponii aveau mai multe bordeluri militare in diferite locatii, insa, deoarece femeile japoneze refuzau sa li se alature si sa-i “satisfaca”, soldatii au recurs la alte modalitati, adica au inceput sa pacaleasca si chiar sa rapeasca femei din alte parti ale Asiei. Dintre acestea, cele mai multe erau coreene si chineze.

Termenul “Femeie de confort” a luat nastere, pentru ca in realitate aceste femei erau supuse unor cruzimi extreme, iar prin utilizarea acestui termen, japonezii incercau sa ascunda adevarul si realitatea. Totodata, oamenii au inceput sa foloseasca acest termen ca sa nu le degradeze pe aceste femei. In coreeana, “femeie de confort” este “Wianbu” (위안부), iar in japoneza este “Ianfu”, dar acestea sunt eufemisme pentru “prostituata”.

Va intrebati cum au ajuns aceste femei in Japonia? Mai devreme, mentionam ca unele au fost rapite, iar altele pacalite. Cum? Unora li s-a propus sa se duca in Japonia si sa lucreze acolo. Le spuneau ca au nevoie de femei care doresc sa lucreze in fabrici sau sa aiba grija de batrani. Multe familii erau sarace si numeroase, asadar cand cineva le oferea un loc de munca in Japonia, o vedeau ca pe o oportunitate. In acest fel, multe femei au fost de acord sa mearga in Japonia, majoritatea fiind extrem de tinere (aveau intre 13-14-15 ani sau chiar mai putin), sperand la un viitor si un trai mai bun.

Deoarece familiile erau numeroase, multi dintre copii nu puteau sa se duca nici la scoala din cauza ca parintii abia isi permiteau sa-i creasca. Astfel, multi au inceput sa lucreze la o varsta foarte frageda ca sa-si ajute parintii sa-si intretina familia. Ceea ce nu stiau insa aceste femei, sau mai bine zis, fete tinere, era faptul ca urmau sa devina sclave sexuale ale japonezilor. Erau chiar si coreeni si chinezi care faceau intelegeri cu japonezii, adunau fete tinere dupa care le lasau pe mana lor.

Sursa foto: Idomin.com

Sursa foto: Blog.naver.com

Nu conta daca erau tinere si fragile, toate au fost fortate sa intretina relatii sexuale cu soldatii japonezi de mai multe ori pe zi. Erau nevoite sau mai bine zis, fortate, sa locuiasca in asa-zisa bordeluri, de nu, intr-o casuta mica care de obicei nu era intr-o stare prea buna. Stateau toata ziua in aceasta casuta, fiind bine pazite de soldati japonezi. In aceasta se afla doar o masuta unde sa se hraneasca cu putina mancare pe care o primeau si o saltea, pe care trebuiau sa-si vanda corpul zilnic.

Au devenit prostituate impotriva vointei lor, dar chiar si asa, de cele mai multe ori nu erau nici platite. Alteori, primeau sume mici, dar din care abia reuseau sa se intretina. Soldatilor nu le pasa daca erau bolnave sau aveau dureri de orice fel. Sunt putine femei de confort care au avut norocul sa scape si acest lucru datorita faptului ca vreunui soldat i s-a facut mila de ele si le-a ajutat sa paraseasca acel loc oribil, dar si tara. Acest lucru era insa riscant si daca era prinsa,la fel si ajutorul ei, erau executati.

Femeile de confort au fost umilite zilnic, insa nu au putut sa refuze soldatii, deoarece acestia deveneau violenti, le bateau, ba chiar le torturau, le taiau sau le injunghiau, dupa care le violau de parca nu s-ar fi intamplat nimic. In prim plan se afla satisfacerea lor si nu sanatatea si viata femeilor. Se intampla de multe ori ca pana ce vreun soldat chema doctorul militar, femeile sangerau pana la moarte. Nu aveau dreptul sa-si exprime opiniile sau drepturi de orice fel, dar putem sa zicem ca nici viata nu era a lor, caci aceasta se afla in mainile soldatilor japonezi.

Aceste femei au trecut prin multe si la o varsta frageda. Cele care au supravietuit, au ramas cu traume, frica, cosmaruri, totodata cu multe cicatrici, fie psihice sau fizice, cicatrici si amintiri care le bantuie chiar si in prezent. Desi acum toate sunt varstnice, nu se dau batute si lupta pentru dreptate, cerandu-le japonezilor incontinuu sa-si asume responsabilitatea. 

euinyeo

“Euinyeo” (의녀 – se scrie si ca “uinyeo”) este un termen cu care s-au intalnit probabil aceia care vizioneaza des drame coreene istorice. Sunteti curiosi ce inseamna, la ce se refera? In trecut, medicina nu era asa de avansata ca in zilele noastre, insa, coreenii se straduiau sa invete mult si sa devina doctori ca sa poata ajuta ranitii si bolnavii. Pe vremea aceea nu existau pastile, insa coreenii si-au dezvoltat propriile medicamente. Acestea erau pregatite din plante medicinale, radacini, ceaiuri si diferite condimente. Preparau un amestec din mai multe plante pentru diferite boli si se tratau astfel.

La palat, trebuiau sa fie mai multi medici priceputi care sa se asigure ca regele, familia regala si nobilii sa nu se imbolnaveasca, insa daca totusi se intampla acest lucru, trebuiau sa stie metode prin care sa-i vindece. Insa, acestia nu erau doar barbati. Pe vremea aceea, toti pacientii erau tratati de doctori care erau barbati, insa, s-a introdus o regula noua, regula care spunea ca barbatii trebuiau tratati de un doctor de acelasi gen si acest lucru se intampla si in cazul femeilor. Femeile nu aveau voie sa se apropie de niciun barbat in afara de sot, fratii lor si tatal lor. Din aceasta cauza, femeile bolnave refuzau sa fie tratate de un doctor care era barbat, stiind ca este interzis ca un alt barbat sa se apropie de ele si sa le examineze, chiar daca era doctor si chiar daca aveau nevoie de ajutor. In acest fel, au murit multe femei, asa ca, s-a introdus noua regula, aceea ca femeile vor fi examinate si tratate numai de femei doctor. Astfel, au fost alese cele mai inteligente dintre ele, care apoi au fost instruite sa devina asistente/medici. Acestea se numeau “Euinyeo” care literalmente inseamna “femei vindecatoare”. “Euinyeo” au inceput sa existe in perioada dinastiei Joseon (1392-1910).

 euinyeo 2

Sursa foto: Blog.daum.net

Ele erau instruite intr-un centru medical care se numea “Jesaengweon” (제생원), iar cel care a venit cu sugestia ca femeile sa fie tratate doar de femei medic, era Heo Do ( ), un oficial care a condus “Jesaengweon”, centrul de ingrijire pentru oamenii simpli. Trebuie mentionat, ca femeile care au devenit “Euinyeo”, erau femei care faceau parte din clasa sociala inferioara. Pe vremea aceea, regele era Taejong, iar Heo Do i-a sugerat crearea unui grup de femei pricepute care sa fie instruite in centrul sau, iar regele a fost de acord cu sugestia lui si de atunci tot mai multe femei au inceput sa se alature grupului, stiind ca daca vor deveni vindecatoare, nu numai ca vor fi in stare sa ajute oamenii, dar si propriile familii. Prin acesta, ma refer la faptul ca dat fiind statutul lor, erau oameni simpli si devenind “Euinyeo”, ca si plata, primeau orez. Orezul era foarte valoros, iar taranii, chiar daca ei erau cei care lucrau pamanturile, primeau doar o mica parte din recolta, asa ca aceasta era o plata satisfacatoare pentru “Euinyeo”.

euinyeo 3

Sursa foto: Feedingmyprocrastination.wordpress.com

Chiar daca “Euinyeo” erau instruite la palat, nu insemna ca tratau doar pacientii cu un statut social superior. Ele ajutau si bolnavii care faceau parte din clasele inferioare si mijlocii. “Euinyeo” nu erau doar asistente si vindecatoare, ci si chirurgi, ba chiar si medici legisti. Daca o femeie nu raspundea la niciun tratament si intr-un final murea, ele erau cele care in acest caz, indeplineau rolul de medic legist. De obicei, cauza mortii stranii era otravirea sau diferite boli fara leac.

La centru, ele nu invatau doar despre “medicamente” (plante etc.) si prepararea acestora, ci si despre acupunctura. Dupa ce au devenit pricepute, tratau femeile de la palat, unele petrecand toata ziua cu cele care erau din inalta societate, asigurandu-se ca sunt sanatoase, dar si in siguranta. Totusi, existau 3 categorii din care faceau parte “Euinyeo”. O categorie se numea “Chohakeui” (초학의 – se pronunta “ciohak i”), categorie care consta in femei care au fost recent recrutate si urmau sa fie instruite. O alta categorie se numeste “Ganbyeongeui” (간병 – se pronunta “ganbyeong i”), categorie din care faceau parte femei care tratau pacienti, dar in acelasi timp inca studiau si a treia categorie se numea “Naeeui” (내의 – se pronunta “nae i”) si din aceasta faceau parte vindecatoarele cele mai pricepute din infirmeriile regale.

euinyeo

Sursa foto: News.zum.com

“Euinyeo” erau femei vindecatoare care au salvat viata multor femei ranite si au tratat multe boli. Daca ele nu existau, multe femei si-ar fi pierdut viata, refuzand tratamentul oferit de catre un barbat. Datorita lui Heo Do si regelui Taejong, si femeile au putut sa devina vindecatoare. Daca vedeti in dramele coreene un grup de femei purtand acelasi tip de imbracaminte, tratand femei sau asistand la nasteri, ele erau “Euinyeo”. ^_^

coreea

 

Astazi, haideti sa invatam putin despre istoria coreenilor! Daca doriti sa stiti ce sarbatoresc coreenii pe 1 martie si de ce, atunci va invit sa participati la aceasta scurta prezentare de istorie. ^_^

“Miscarea de Independenta” (삼일절 – Samiljeol) este o sarbatoare nationala in Coreea si se sarbatoreste pe 1 martie. “Samil” inseamna “trei-unu”, semnificand a treia luna si prima zi a acesteia. “Samiljeol” comemoreaza ziua in care poporul coreean s-a unit si a inceput demonstratii pentru independenta, dar comemoreaza si moartea ultimului rege a Coreei.

In 1894, japonezii au preluat puterea in Coreea, iar in 1895 statul a fost condus de catre japonezi. In anul 1910 insa, statul devine colonia Japoniei, fara niciun fel de rezistenta din partea coreeniilor. Japonezii au impus reguli noi, lipsindu-i pe coreeni de libertate in toate sensurile. Cei care nu au respectat regulile sau se impotriveau, erau pedepsiti de ofiterii japonezi. Acestia aveau voie sa pedepseasca coreenii oriunde si oricand, fara a fi judecati. Coreenii erau supravegheati in continuu, iar daca cineva incalca vreo regula, era pedepsit prin biciuire.

Totusi, 9 ani mai tarziu, in 1919, cand a murit ultimul rege al Coreei, Regele Gojong, cei 33 de lideri ai culturii si religiei coreene doreau sa proclame independenta, asadar au intocmit o declaratie de independenta si incepand cu data de 1 martie (cu putin peste o luna dupa moartea regelui) au inceput sa aiba loc o serie de proteste.

Coreenii s-au adunat, iar cei 33 de lideri le-au citit declaratia de independenta. Mai apoi, cu ajutorul altor coreeni, declaratia de independenta a fost citita si raspandita in fiecare oras. Japonezii au incercat sa-i reprime pe coreeni, insa acestia nu s-au domolit. S-au adunat si s-au unit tot mai multi, au luat parte la numeroase proteste si au continuat sa citeasca declaratia de independenta peste tot in tara. Pe langa proteste, coreenii au mai participat la parade la care au strigat “Manse!”, ceea ce inseamna “Sa traiasca Coreea!” sau “Hai Coreea!” (Long live Korea!; Hurray for Korea!). Aceste proteste si parade nu au fost deloc violente, insa raspunsul japonezilor da.

Intr-un final, 1 an mai tarziu, japonezii au reusit sa-i reprime pe coreeni. Pe parcursul acestui, an au avut loc peste 1.500 de proteste la care au participat in jur de 2 milioane de coreeni, dar cum japonezii aveau un sistem extrem de complex si sever de militie, 7.000 de coreeni si-au pierdut viata, iar alti 16.000 au fost raniti. Peste 45.000 de coreeni au fost arestati si 10.000 au fost condamnati. De asemenea, au fost distruse doua scoli, au fost arse 47 de biserici si multi coreeni si-au pierdut casa, dar si proprietatea.

Cei arestati au fost dusi la Inchisoarea Seodaemun (서대문 감옥), inchisoare care poate fi vizitata si astazi si care le reaminteste coreeniilor de trecut, insa le ofera ocazia si turistilor sa invete despre istoria si trecutul acestora. Unii prizonieri au fost executati in aceasta inchisoare, iar altii au fost torturati.

Chiar daca coreenii nu au reusit sa-si recastige independenta, 1 martie este o sarbatoare nationala, una care este sarbatorita de ambele Coree. Miscarea de Independenta marcheaza un episod important din istoria Coreei, asadar este comemorata in fiecare an prin citirea declaratiei de independenta intr-un parc numit Parcul Pagodei din Seul. Coreea a devenit colonia Japoniei in 1910 si a fost eliberata de sub ocupatia japoneza doar in 1945, ceea ce inseamna ca timp de 35 de ani statul a fost condus de japonezi. In ciuda faptului ca japonezii au fost crunti, totusi dominatia lor a insemnat si progres pentru Coreea in multe aspecte. Voi ce parere aveti despre dominatia unui popor intr-o tara straina? Poate aduce si avantaje?

Povestea gastronomiei coreene incepe in antichitate. Atunci, oamenii consumau alimente simple, specifice zonei in care locuiau – carne de vanat in zona continentala si peste si fructe de mare in zona peninsulara, alaturi de seminte si leguminoase. Influentele chinezesti si japoneze au facut ca bucataria coreeana sa isi dezvolte o identitate proprie, centrata insa pe acelasi ingredient strasnic – orezul, desi acesta nu este indigen Coreei. Alaturi de orez, sunt servite la fiecare masa, diferite tipuri de kimchi, un fel de muratura din varza chinezeasca, pregatit impreuna cu alte legume, in peste 300 de variante. De fapt, kimchi poate fi considerat un preparat de importanta nationala. Acesta provine din perioada Baekje, unul dintre cele trei imperii coreene (18 I. H. – 660 A.D.). Prepararea alimentelor conservate precum kimchi era specialitatea oamenilor din acel timp.

Alimentele de baza din bucataria coreeana

De-a lungul timpului, bucataria coreeana a evoluat, insa mereu s-a bazat pe cateva ingrediente fara de care aromele mancarurilor nu ar fi prezente. Astfel, pe langa omniprezentul kimchi, pe langa orez, coreenii obisnuiesc sa se foloseasca de soia (pasta din boabe de soia, sos de soia samd), ulei de susan, sare, ghimbir, usturoi si chili. Asta pentru ca, desi cultura coreeana imbina armonios aromele, exista o afinitate pentru gustul picant, intens si pentru gustul sarat. Coreeni s-au folosit si de algele marine, din care au dezvoltat un preparat asemanator foitelor japoneze de alge pentru sushi (Nori). Coreenii insa, au uscat plantele marine, le-au transformat intr-o foita subtire pe care au uscat-o si condimentat-o pentru a putea fi consumata ca gustare. Foita de alge se numeste Gim si se prepara in mai multe variante. Aceasta provine tot din perioada celor trei imperii coreene.

Preparatele provenite de la curtea regala

Bucataria coreeana s-a dezvoltat pe doua laturi si anume mancarea pe care bucatarii o gandeau si pregateau la curtea regala, in special in perioada Dinastiei Joseon (1392 – 1897), si mancarea pe care o mancau oamenii de rand. Cea mai vizibila diferenta intre acestea era modul de preparare sau de servire al alimentelor. Mai exact, imbinarea alimentelor era facuta cu atentie la curtea regala, insa avea o importanta mai scazuta pentru oamenii de rand, care aveau nevoie doar ca alimentele pe care le consuma sa fie satioase. Dar si alimentele in sine faceau diferenta intre curtea regala si oamenii care munceau.. Spre exemplu, in trecut, orezul alb era considerat un lux si oamenii de rand obisnuiau sa il amestece cu alte seminte si graunte, pentru a-l „lungi”. La curtea regala, mancarea varia si nu se tinea cont de alimente sezoniere, ei folosindu-se de produse fermentate precum kimchi sau alimente aduse din imprejurimi. Pentru a gati cina familiei regale era nevoie de mai multe ore de munca, de imbinarea aromelor si a diferitelor temperaturi ale alimentelor, alternand preparatele calde cu cele reci.

Bucataria coreeana moderna

La inceputul secolului al XX-lea, Coreea a fost ocupata de Japonia, de unde a rezultat cresterea productiei de orez. Tot atunci a inceput sa fie universal consumata in Coreea si carnea de vita, care azi este foarte populara, in special in barbecue-ul coreean. In prezent, consumul de orez pare a fi in scadere, acesta fiind deseori alternat cu preparate precum painea alba sau taiteii, insa orezul inca se afla pe primul loc in topul alimentelor consumate la felul principal. Cele mai cunoscute preparate coreene la nivel mondial in prezent sunt Kimchi, Bibimbap, Bulgogi si Tteok, o prajitura din orez.

Preparatele coreene sunt gandite pentru a fi consumate cu intreaga familie, acestia punand pe masa felul principal (de obicei orez) alaturi de diferite garnituri (numite Ban Chan). Se consuma cu ajutorul unor betisoare de lemn, argint sau inox si o lingura. De asemenea, este considerat nepoliticos sa incepi sa mananci inaintea celui mai in varsta membru al familiei.

Localizata in Peninsula Coreeana, intre China (pe partea continentala) si Japonia (pe partea peninsulara), regiunea pe care noi o cunoastem sub numele de Coreea este impartita in doua state: Coreea de Nord (oficial Republica Democratica Populara Coreeana) si Coreea de Sud (oficial Republica Coreea). Separarea s-a produs recent, in urma celui de-al doilea razboi mondial, cand partea din nord a ramas sub influenta Uniunii Sovietice, incurajata spre comunism, iar partea din sudul peninsulei a fost influentata de Statele Unite ale Americii, avand o rata de dezvoltare mult mai ridicata.

Istoria Coreei

Civilizatia coreeana este una cu radacini puternic ancorate in antichitate si o identitate culturala bine definita. Cele mai vechi semne ale unei civilizatii umane in zona provin din 100.000 inaintea erei noastre, insa istoria Coreei incepe cu adevarat in perioada celor Trei Imperii Coreene, Goguryeo, Silla, si Baekje. Atunci s-au pus bazele culturii coreene si in acea perioada a fost creat unul dintre preparatele esentiale mancarurilor coreene – kimchi.

Istoria Coreei ca stat de sine statator incepe insa doar odata cu dinastia Goryeo, care a fondat in 918 statul numit Koryeo. Asa cum e de banuit, numele actual al tarii provine din acel Koryeo. In aceasta perioada se propaga in Coreea budismul si confucianismul. In secolul al XIII-lea, dinastia Goryeo este inlocuita de dinastia Joseon, care in 1443 a creat alfabetul coreean. Ulterior (1910), Coreea a fost ocupata de Japonia, urmand ca dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, in urma unui razboi, statul s-a separat in cele doua state de azi.

Alfabetul coreean

Sistemul hangul, inventat de regele Sejong cel Mare de Joseon, are la baza caractere care inlocuiesc literele alfabetului roman. Caracterele reprezinta consoane, vocale sau grupe de sunete. Pentru a scrie, coreeni folosesc silabe in care pun 3 sau 4 astfel de caractere, pentru a forma un cuvant.

Traditii

Coreenii au o cultura plina de traditii pe care toata lumea le respecta. De exemplu, la cina, se pune accentul pe mancatul in familie astfel ca, in locul unei farfurii separate pentru fiecare membru al familiei, toti mananca la un loc. Totodata, e considerat nepoliticos sa incepi sa mananci inaintea celui mai batran membru al familiei.

Cand vine vorba de varsta unui coreean, trebuie sa stii ca acestia calculeaza altfel numarul de ani. Pentru majoritatea coreenilor, cand un copil se naste, are deja 1 an, iar dupa primul an de viata el implineste 2 ani. De fapt, prima petrecere de zi de nastere este una foarte importanta pentru coreeni. Printre traditiile din aceasta sarbatoare se numara prezicerea talentelor si viitorului copilului, cand acesta este pus in fata unei mese pe care sunt asezate obiecte precum bani, o carte, ata sau orez si analizand ce anume ii starneste interesul pentru prima data.

Portul national

Desi in prezent majoritatea coreenilor se imbraca asemeni noua, exceptie facand evenimentele speciale, in trecut atat femeile, cat si barbatii purtau un costum national numit hanbok. Pentru barbati acesta era compus dintr-o jacheta si o pereche de pantaloni, in timp ce femeile purtau o jacheta si o fusta cu talia sub san.

Cultura

Literatura coreeana clasica a fost puternic influentata de confucianism, budism si taoism si reflecta baladele si credintele coreenilor din acele vremuri. Pe de alta parte, muzica si cultura cinematica coreeana a inceput sa patrunda in cultura vestica, fiind reprezentata de K-pop si K-dramas. K-pop este muzica coreeana precum deja faimoasa „Gangnam Style” al lui Psy. K-dramas se refera la serialele dramatice coreene care pot fi amplasate in epoca contemporana sau in trecutul istoric.

Sport

Sportul national coreean este Taekwando. Acesta se axeaza pe lovituri din picior si este unul dintre sporturile incadrate in categoria arte martiale. A fost creat intre 1950 si 1960, de maestrii in arte martiale, observand metodele de lupta coreene: Taekkyeon, Gwonbeop si Subak.

Gastronomie

Din punct de vedere culinar, Coreea are elemente comune cu bucataria chinezeasca si japoneza, insa spre deosebire de acestea, in bucataria coreeana se pune accent pe gustul picant al ardeiului chili sau al usturoiului, asociat cu sos de soia sau alimente fermentate. Cele mai cunoscute preparate coreene sunt Kimchi, Bibimbap si Bulgogi.