eufemism

femei de confort

Daca nu ati auzit pana acum de femeile de confort si de unde vine aceasta denumire, astazi o sa va vorbesc despre ele si care a fost rolul lor de-a lungul istoriei.

Poate multi dintre voi va ganditi ca acestea erau femei care ascultau problemele oamenilor, linisteau sufletele tulburate, incercau sa le dea sfaturi si sa-i ajute pe acestia sa-si revina din stres, depresie sau singuratate. Cu toate acestea, femeile de confort nu erau “vindecatoare de suflete”, ci chiar opusul, erau femei cu multa durere in suflet si cu un trecut extrem de traumatizant si obscur.

Acestea erau femei carora destinul si norocul nu le-a suras. Ele erau cele care au fost fortate sa “slujeasca” si “multumeasca” soldatii japonezi in timpul ocupatiilor japoneze, in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Multe femei asiatice, mai ales coreene, au fost rapite si fortate sa satisfaca soldatii japonezi cu corpul lor. Daca o parte dintre ele au fost rapite, altele au fost pacalite si astfel au ajuns in Japonia si in posesia soldatilor japonezi. In timpul ocupatiilor japoneze, niponii aveau mai multe bordeluri militare in diferite locatii, insa, deoarece femeile japoneze refuzau sa li se alature si sa-i “satisfaca”, soldatii au recurs la alte modalitati, adica au inceput sa pacaleasca si chiar sa rapeasca femei din alte parti ale Asiei. Dintre acestea, cele mai multe erau coreene si chineze.

Termenul “Femeie de confort” a luat nastere, pentru ca in realitate aceste femei erau supuse unor cruzimi extreme, iar prin utilizarea acestui termen, japonezii incercau sa ascunda adevarul si realitatea. Totodata, oamenii au inceput sa foloseasca acest termen ca sa nu le degradeze pe aceste femei. In coreeana, “femeie de confort” este “Wianbu” (위안부), iar in japoneza este “Ianfu”, dar acestea sunt eufemisme pentru “prostituata”.

Va intrebati cum au ajuns aceste femei in Japonia? Mai devreme, mentionam ca unele au fost rapite, iar altele pacalite. Cum? Unora li s-a propus sa se duca in Japonia si sa lucreze acolo. Le spuneau ca au nevoie de femei care doresc sa lucreze in fabrici sau sa aiba grija de batrani. Multe familii erau sarace si numeroase, asadar cand cineva le oferea un loc de munca in Japonia, o vedeau ca pe o oportunitate. In acest fel, multe femei au fost de acord sa mearga in Japonia, majoritatea fiind extrem de tinere (aveau intre 13-14-15 ani sau chiar mai putin), sperand la un viitor si un trai mai bun.

Deoarece familiile erau numeroase, multi dintre copii nu puteau sa se duca nici la scoala din cauza ca parintii abia isi permiteau sa-i creasca. Astfel, multi au inceput sa lucreze la o varsta foarte frageda ca sa-si ajute parintii sa-si intretina familia. Ceea ce nu stiau insa aceste femei, sau mai bine zis, fete tinere, era faptul ca urmau sa devina sclave sexuale ale japonezilor. Erau chiar si coreeni si chinezi care faceau intelegeri cu japonezii, adunau fete tinere dupa care le lasau pe mana lor.

Sursa foto: Idomin.com

Sursa foto: Blog.naver.com

Nu conta daca erau tinere si fragile, toate au fost fortate sa intretina relatii sexuale cu soldatii japonezi de mai multe ori pe zi. Erau nevoite sau mai bine zis, fortate, sa locuiasca in asa-zisa bordeluri, de nu, intr-o casuta mica care de obicei nu era intr-o stare prea buna. Stateau toata ziua in aceasta casuta, fiind bine pazite de soldati japonezi. In aceasta se afla doar o masuta unde sa se hraneasca cu putina mancare pe care o primeau si o saltea, pe care trebuiau sa-si vanda corpul zilnic.

Au devenit prostituate impotriva vointei lor, dar chiar si asa, de cele mai multe ori nu erau nici platite. Alteori, primeau sume mici, dar din care abia reuseau sa se intretina. Soldatilor nu le pasa daca erau bolnave sau aveau dureri de orice fel. Sunt putine femei de confort care au avut norocul sa scape si acest lucru datorita faptului ca vreunui soldat i s-a facut mila de ele si le-a ajutat sa paraseasca acel loc oribil, dar si tara. Acest lucru era insa riscant si daca era prinsa,la fel si ajutorul ei, erau executati.

Femeile de confort au fost umilite zilnic, insa nu au putut sa refuze soldatii, deoarece acestia deveneau violenti, le bateau, ba chiar le torturau, le taiau sau le injunghiau, dupa care le violau de parca nu s-ar fi intamplat nimic. In prim plan se afla satisfacerea lor si nu sanatatea si viata femeilor. Se intampla de multe ori ca pana ce vreun soldat chema doctorul militar, femeile sangerau pana la moarte. Nu aveau dreptul sa-si exprime opiniile sau drepturi de orice fel, dar putem sa zicem ca nici viata nu era a lor, caci aceasta se afla in mainile soldatilor japonezi.

Aceste femei au trecut prin multe si la o varsta frageda. Cele care au supravietuit, au ramas cu traume, frica, cosmaruri, totodata cu multe cicatrici, fie psihice sau fizice, cicatrici si amintiri care le bantuie chiar si in prezent. Desi acum toate sunt varstnice, nu se dau batute si lupta pentru dreptate, cerandu-le japonezilor incontinuu sa-si asume responsabilitatea.